Biloxi Blues

Am avut noroc si am mai prins o seara la Teatru de comedie. De data aceasta am fost la Biloxi Blues, regia Iarina Damian, cu Tudor Chirila in rolul sergentului si cu tipu care se combina tot timpul la cartele in rolul naratorului-soldatului Gerome.

Cat timp a intarziat specatacolul sa inceapa, Irana Damian, mama lui Tudor Chirila, imbracata in blugi albastri, sifonati, cu un tricou rosu si o geaca alba peste, era la cativa metri de mine si privea in sala. Parea pregatita sa ne dea explicatii cum sa stam. S-a agitat tot timpul cat  a stat in picioare si tot privea in jur, chiar s-a uitat insistent la o familie cu un copil mic de 8 ani. Cand i-a prins privirea mamei a intrebat-o daca stie cum e spectacolul( piesa a avut cateva injuraturi si subiecte legate de sex). Mama a dat din cap aprobativ. S-au stins luminile si a inceput piesa.

Ce iti atrage atentia imediat este faptul ca atunci cand Gerome nareaza, cand ne spune noua detalii, actiunea din jur se opreste. Toti raman nemiscati intr-o pozitie si de multe ori te fac sa zambesti. Firul epic s-ar rezuma la: soldati sunt stransi la Biloxi, Missisipi ( probabil ca sunt mai multi s si p, dar mi-e lene sa caut pe google ), pentru pregatire militara inainte de a pleca in razboi in Europa sau Pacific. Noi vedem viata unui mic( regiment, pluton, nu stiu) care este condus de usor dementul Sergent Toomey. Urmarim viata plutonului cu pedepse, iesiri in oras la profesioniste sau semi, il vedem cum se indragosteste Gerome de Daisy- fata din filmul Legaturi bolnavicioase etc.

Jocul actorilor l-am gasit unul bun, iar daca sunteti curiosi- Chirila a jucat bine.

Comedia consta in ordinele stupide, glumele intre colegi, situatiile in care sunt pusi, monologurile sergentului, si personajele bine creionate( nu toate), dar gasim si momente in care traducerea din engleza nu aduce un plus spectacolului. Piesa atinge si anumite idei cum ar fi: absurditatea razboiului, dezumanizarea omului de catre armata, idea de deminitate si compasiune.

Piesa a avut succes si a dat o stare de bine salii. Cred ca jumatate dintre noi s-ar fi urcat pe scena sa faca flotari cu recrutii. Mi-a placut si decorul minimalist, folosit ingenios- un vestiar intors cu spatele devine WC-ul spalat de atatea ori de Epstein.

Parca m-am atasat mai mult de aceasta piesa pentru ca sunt mai apropiat de situatia prezentata. Cunosc cat de cat mediul armatei, ordinele etc, si pot sa zic ca am rezonat cu situatia soldatului Epstein.

Va zic sa va duceti. Daca prindeti bilete:)

sursa foto: Teatrul de Comedie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s