Real Sex Now

Trebuie precizat ca aceasta idee a fost elaborata intr-o discutie cu Alexuta in drum spre facultate. Multumesc pentru inspiratie:). Si mai am inca o mentiune, aceasta e o poveste, fictiune, dar s-ar putea ca anumite persoane sa se simta jignite de cele scrise.

Merg in fata, apoi fac la dreapta si dau de umbra. Rasuflu usurat si ma lipesc cu spatele de zid, facut din caramida rosie, dezvaluita de tencuiala cazuta, apoi ma las treptat in jos pana ating pamantul cu fundul. Imi intind picioarele aproape la maxim si imi sterg cu dosul palmei transpiratia de pe frunte. Era cald afara, dar transpirasem foarte mult din cauza barbatului care ma urmarise pana aici.  Daca o sa spun acasa ca am fost urmarit de cineva in plina amiaza, nimeni nu o sa ma creada. O sa zica ca inventez, la fel ca atunci cand eram mic, ca sa primesc atentie ziceau. Dar astea sunt prostii!, nu minteam eu de asta, ci pentru ca era amuzant si imi solicita si imaginatia. O minciuna buna trebuie sa aiba o doza de nebunie, altfel de ce ai mai zice-o, dar ancorata in realitate. Trebuie sa ai elemente care pot fi verificate, detalii, dar nu prea multe pentru ca atunci o sa stie ca te straduiesti prea mult, si sa nu implici persoane cu care “victima” ar putea vorbi.

Imi opreste gandul un barbat care tocmai trecea prin fata mea. Intoarce capul si ma priveste, stand jos pe strada prafuita, langa cladirea asta jerpelita. S-a luptat cu un sentiment de mila si dispret la adresa mea. A intors privirea si si-a vazut de drumul lui greoi, calduros. Era un barbat la vreo 40 de ani, cu inceput de chelie si un nas carn, imbracat in pantaloni de stofa negri si o camasa alba cu o cravata legata de gat. Pun pariu ca nu stie de ce poarta cravata. Probabil ar ura croatii, daca ar stii ca intr-un fel ei au inventat-o. Niste mercenari croati, care ajutasera Franta in lupta cu turcii, au fost prezentati regelui Ludovic al 14 lea, iar acesta a vazut un fel de batiste legate la gatul croatilor. Asa ajuns barbatul nostru sa poarte cravata. Dar asta era ultima lui problema. Era gras, spre sfarsitul vietii, si transpira enorm din cauza caldurii. Camasa era uda in patru locuri pe spate si broboanele de transpiratie se scurgeau pe tample. Cred ca il jena si cureau stransa peste burta si pantaloni prea stramti, vechi de cativa ani.

Dupa cateva minute ma scutur de praf si pornesc mai departe pe langa zid, lung de vreo 20 metri. Apoi era o curte in care se afla biserica unui sfant grec. Am intrat odata ca sa ma adapostesc de caldura. M-am asezat pe o bancuta de lemn si m-am prefacut ca ma rog in racoarea acestor ziduri sacre, ar zice unii. Nu ma insufletesc prea tare la gandul ca ar exista sau nu un Dumnezeu. E treaba lui ce face sau nu. Cand ajung in dreptul biserici ma indepartez putin si arunc o privire scurta in curtea interioara. Atunci iese pe usa bisericii o femeie tanara, zvelta, cu parul negru, tuns scurt, imbracata in pantaloni de in albi si cu un maiou negru. Se apropia de strada cu pasi marunti, tinand ceva la piept cu ambele maini. Mi-a aruncat o privire, iar eu am evitat-o imediat. Cand a iesit din curte, am mai privit-o odata si am observat ca obiectul strans era o carte. Avea coperta alba si un titlu scris cu rosu: Real Sex Now. Cand am vazut titlu, un ha silentios a izbucnit in mine.  Am facut din nou la dreapta, dar nu eram pregatit sa merg mai departe. Voiam sa vad daca era ceea ce credeam eu. La cativa metri, de unde eu trageam cu ochiul dupa colt, se afla bruneta cu cartea in maini. Priveste coperta. Da, real sex now, si o fotografie cu un barbat si o femeie imbratisati, stand dezbracati pe un pat alb. Statea pe loc, rasfoia cartea si din cand in cand privea in stanga si-n dreapta dupa cineva. Cativa oameni ce au trecut pe langa mine, m-au privit mirati si cu o oarecare ingrijorare, ce era eliminata de zambetul meu si de asigurarea ca jucam un joc. Eu cu ea. Dupa cinci minute in care nu a facut nimic decat sa stea acolo si sa priveasca fotografiile si sa citeasca anumite pasaje din carte, m-am plictisit si mi-am luat talpasita. Oare a luat cartea din biserica sau a adus-o cu ea acolo. Daca a cumparat-o din biserica e cat se poate de ciudat, dar daca a adus-o ea, de ce a venit cu ea intr-o biserica?. Poate vrea sa intrebe preotul care dintre pozitii e cea mai pacatoasa, mi-am zis eu, surprinzandu-ma ca rad tare. Sau poate preotul a luat alt inteles pentru propozitia “Iubeste-ti aproapele”, daca tot il iubesti, sa-l iubesti ca lumea. Am tot formulat scenarii pana am ajuns acasa. Trebuie sa investighez situatia.

A doua zi ma gandeam ce se intamplase, nu mai realizam daca se intamplase sau imi imaginasem eu. Nu cred ca mi-a acaparat imaginatia atat de mult, incat sa-mi inlocuiasca realitatea. Pana la urma realitatea e subiectiva si o interpretez cum vreau eu si daca imaginatia a preluat controlul poate sa-mi modifice si perceptia asupra realitatii. Termina cu gandurile astea, manancati ouale ochiuri, mi-am zis. Da, acelasi lucru a zis nevasta lui Alfred Hitchcock. El tot debita despre ultimul sau film, cum ar trebui sa filmeze, cum sa fie jucata scena etc, iar ea i-a zis, mai intai manancati ouale ochi. Voia sa-i spuna ca e foarte bine ca are un plan, dar mai intai sa incepi cu inceputul. Micul dejun. Doua oua prajite cu ketchup si branza impreuna cu felie de paine cu unt si baut cu o ceasca de cafea.

Am hotarat sa plec din nou la biserica. Sa aflu mai multe. Am ajuns acolo in jur de 12 si m-am adapostit undeva la umbra, dar cu vedere in curtea interioara a biserici. Nu peste mult timp, o batrana a intrat in “locul sfant”, cum zic unii, si cam in 20 de minute a iesit. A plecat de acolo cu o plasa neagra in mana. Poate i-a pasat cartea cu plasa. Am vrut sa ma duc sa vad ce are acolo, dar am ezitat si am mai asteptat alt “client”. Dupa mai mult timp, in care m-am plictisit si am numarat pana la 873, a mai intrat o persoana. De data aceasta era un barbat. Era slab ca o scandura, cu maini lungi, imbracat alb-negru si cu o palarie pe cap. Nu a stat mult. Cam 5 minute. Cand a iesit parea confuz, pana cand m-a observat in coltul umbros si s-a indreptat spre mine. Paream preocupat de o brosura atunci cand mi-a zis pe o voce subtire, dar exigenta “ Ma scuzati…” mai departe nu am auzit. Eram determinat sa nu intru in vorba cu el. Eu m-am facut mut, apoi cu un zambet tamp pe fata faceam tot felul de semne. El cu vorbele, eu cu semnele. Dupa cateva incercari inutile pleaca bombanind si incheie cu “ Luate-ar-dracu, stiu eu ca vorbesti”…

Am decis sa intru. Mi-am zis cateva vorbe de imbarbatare si am purces. Usa mare de lemn, neagra era deschisa si puteam vedea inauntrul semi-intunecat si puteam simti racoarea peretilor pictati cu diferiti barbati cu aurole pe cap. Am pasit inauntru, in timp ce ma gandeam ca as fi preferat aureolele asiaticilor. Ei nu fac cerculetele alea in jurul capului, in schimb invaluie capetele sfintilor in flacari sau flacarile le cuprind tot trupul.

–          Pot sa te ajut cu ceva?, m-a speriat vocea din dreapta mea. M-am intors si am vazut un baiat, de vreo 16 ani, cu parul negru imbracat intr-un costum negru ponosit ce atarna pe trupul slab ca pe un gard. Statea pe un scaun mic din lemn.

–          Mda, cred ca ai putea sa ma ajuti. Ma privea direct cu niste ochii negri ca taciunele, fara sa-si fereasca privirea. Eu facusem o pauza. Sa-l intreb direct de carte sau sa il cer pe preot. Baiatul isi asaza mai bine ochelari pe nas, apoi isi indreapta umerii.

–          As vrea sa vorbesc cu preotul, daca se poate, ii zic in timp ce cercetez desenele de pe pereti.

–          Da, se poate, dar acum e in pauza. Cand revine, poti sa vorbesti cu Dan

–          Pauza?

–          Pai, ce crezi ca e asa usor sa fii legatura lui Dumnezeu pe pamant?

–          Da, presupun ca ai dreptate. Am raspuns cu indoiala. N-am mai auzit de un preot in pauza.

Dupa o pauza stanjenitoare, in care eu continuam sa privesc peretii, iar el continua sa stea pe scaun, a inceput sa vorbeasca despre ce vad. Insa s-a intrerupt singur cand l-am zarit pe “omul lui Dumnezeu”. Era un barbat la vreo 40 de ani, imbracat cu stiharul, camasa aceea lunga, brunet, cu parul negru lins intr-o parte si cu un inceput de barba. Inainte sa apuce sa vorbeasca, baiatul se ridica in picioare si ma prezinta ca un credincios in nevoie de indrumare. Voiam sa protestez, dar am lasat-o asa.

–          Da? Asa este tinere?. Dupa ce a vorbit si-a lipit buzele si le-a impins in fata. Asa, parea arogant, ca si cum ar fi prea bun pentru mine. Statea cu bratele incrucisate si  m-a privit odata de sus in jos.

–          Da, cred, stiti… am aruncat o privire  baiatului apoi inapoi preotului.  Preotul Dan s-a prins si i-a facut semn sa plece. Continua sa stea cu bratele incrucisate si se juca cu degetele mainii stangi pe bratul drept. Apasa degetele periodic, de la cel mic la cel mare, ca si cum ar canta la acordeon. M-am gandit ca se plictisea.

–          Poti sa vorbesti liber aici. Si-a pus mana stanga pe umarul meu si atunci mi-am dat seama ca avea un tic sau o problema medicala. Degetele lui se incordau pe umarul meu, apoi le relaxa si tot asa. Parca imi facea un masaj.

–          Vreau sa…am nevoie…hm…am…In timp ce incercam eu sa imi formulez ideea, barbatul din fata mea statea de parca era bodyguard la un club si nu ma lasa sa intru. Parca ar avea o problema cu fata mea sau cum ma imbrac.

–          Am o problema, m-am gandit sa-l fac pe el sa isi dea seama

–          Da?

–          De natura trupeasca…

–          Pai, nu ai fost la doctor?

–          Inca nu, am aflat ca locul asta e potrivit pentru problema mea, am aratat cu  mana in aer imprejurimile, foarte teatral.

–          Da, asa este. Dumnezeu este mare.

–          Da

–          Esti credincios? Ma intreaba preotul apoi renunta la incrucisarea bratelor. Insa mana stanga tot se incordeaza cam la 3-4 secunde.

–          Depinde ce intelegeti prin credincios

–          Pai, daca ai credinta in Dumnezeu, daca te rogi, daca mergi la biserica, daca respecti posturile….

–          Ah, atunci nu, nu’s.

–          Pacat, dar niciodata nu e prea tarziu. Bine ca ai venit la noi cu problema asta. Parca a schitat un zambet.

–          Da

–          Ce problema ai?

–          Vreau o indrumare cu privire la dragoste. Chiar atunci am observat ca intrase pustiul sa ia ceva de pe scaun. Ma enerva la culme ca a auzit ce am spus. Parca vad ca rade de mine acum.

–          Pai, trebuie sa fii sincer, iubitor, intelegator….l-am intrerupt acolo.

–          Nu, nu, nu…caut, sa-i zicem, o reteta de succes.

–          Reteta de succes?

–          Da, poate sub forma de carte, cu coperta alba, scris cu rosu? Altceva nu mai aveam de oferit.

–          Nu stiu ce zici. Nu inteleg.

–          Bine, bine, lasa….i-am zis dupa cateva momente cand m-am gandit daca mai am ceva de intrebat.

Sa fi fost o coincidenta?. Ce-i drept am vazut o singura femeie cu cartea in mana, deci nu pot sa presupun ca aici s-ar vinde manuale de sex. A mai zis ceva in urma mea, dar nu am retinut. Ma gandeam ca-mi irosisem timpul cand am iesit din biserica. Pustiul m-a speriat, din nou, si la iesire.

–          Isuse!, am exclamat

–          Te-am auzit, a strigat preotul.

–          Ssssshhhhh, ma opreste baiatul. Vezi ca te-am auzit ce ai vorbit cu Dan.

–          Bineinteles ca m-ai auzit.

–          Nu asta conteaza. Vezi ca “reteta ta de succes” o gasesti la Ciprian, tarcovnicul. A zis toate astea soptit si chiar a facut ghilimele imaginare cu degetele.

–          Desigur, tarcovnicul.

–          Acum, nu e aci, dar poimaine e sigur. Sa vii atunci daca vrei.

–          Aha.

Asta e. Am rezolvat si cu misterul asta. Ma simt ca in Scooby-Doo, cand afla cine e faptasul. As putea sa merg poimaine. Ar fi folositor daca as fi ziarist, numai ca nu ma intereseaza. Intorc capul spre pusti si-l intreb: Ai un foc?, la care el imi zice, Nu, n-am. Da’ la ce’s trebuie?. Bine. Ai grija, si nu m-ai sta asa de aproape de usa pe scaunu’ ala. Ce?, il aud, dar nu-i mai raspund.

2 thoughts on “Real Sex Now

  1. A trecut cam mult timp de la discutia noastra pana s-a concretizat ceva. Ma asteptam la ceva mult mai sick ;)). Aaanyway mi-a placut, meriti sa te scot la o tigara maine seara😉

  2. Ti-am zis ca m-am cam mutat de la ideea initiala. Bine macar ca am gasit o persoana care sa creada ca merit o iesire pt asta:D. Maine seara cred ca e bine, sa mai aduci vin, daca poti:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s