Puncte slabe

Early_wakeup_call_by_rimolyne

–          Punctul meu slab, spune primul barbat privind inapoi spre ea

–          Ce?, intreaba ametit barbatul de pe cealalata parte a mesei

–          Ea e punctul meu slab, calcaiul lui Ahile daca vrei, a spus fara sa-si desprinda ochii de pe fiinta ce dormea pe canapea.

–          Cred ca ai baut prea mult

–          Sigur am baut prea mult, dar nu ma insel in privinta asta

Tocmai se terminase inca o noapte alba cu muzica si uitare. Razele soarelui incepeau sa se faca simtite in camera. O petrecere. O stransura de prieteni.

–          De fiecare data cand o vad imi distruge sistemul de directionare. Sunt atras ca planetele de soare.  Al doilea barbat incepe sa rada

–          Tu crezi ca sunt beat si spun prostii, dar adevarul e ca doar in starea asta pot sa-mi recunosc aceasta nebunie.

–          Pai, de ce nu incerci sa o cuceresti?

–          Am trecut de faza asta

–          Cum?

–          La propiu, am fost, am vazut, am fost refuzat

–          Ah, eu nici nu am observat.

–          Da, am fost discreti. Au ridicat paharele, le-au ciocnit si au baut.

–          Fata ta stie?

–          Ce sa stie? Ca ea, priveste din nou spre canapea, ma bulverseaza de fiecare data cand o vad si ca fata mea nu va putea niciodata sa concureze cu ea? A zis asta, cautandu-si nervos bricheta.

–          Mda, ai dreptate. Al doilea barbat se apleaca peste masa si-ii aprinde tigara primului barbat. Dar voi va mai vedeti?

–          Nu, cand? Doar cand ne mai strangem pe la o petrecere. Ultima oara am vazut-o de anul nou.

–          A trecut atata timp si inca nu ai uitat de ea?

–          Tragic este ca, da, am uitat de ea. Insa dupa ce o vad, treptat imi intra sub piele din nou. Nu pot sa privesc in alta parta cand e langa mine.

–          De aia nu prea vii cu iubita?

–          Sa stii, chiar imi era frica prima data cand a iesit cu noi. Ma gandeam ca poate isi da seama cum ma uit la punctul meu slab.

–          Da’ tu nu o iubesti pe fata ta?

–          Poate…sincer, nici nu stiu ce inseamna sa o iubesc cand sunt impreajma punctului meu slab.

Nici unul nu mai zice nimic timp de cateva minute. Unul dintre ei reumple paharele cu vin rosu, iar celalat trage dintr-o tigara si incearca sa faca cerculete cu capul lasat pe spate. Treptat, soarele isi facea curaj sa iasa zambitor.

–          Acum cand o sa plec de aici, o sa ma bantuie imaginea ei zile, poate saptamani, se ridicase de pe scaun si s-a indreptat spre balcon. A crapat usa, lasand aerul rece sa-i racoreasca fata. Am iubit-o, am urat-o, zgandura un bat in gard la un caine nervos, zice rar, cu pauza dupa fiecare cuvant, privind de pe balcon in strada pustiita.

–          Nu te deranjeaza?  Sa iesim si sa fie si ea acolo?

–          Nu, intr-un fel sunt si eu masochist. Vreau sa o vad, sa vad cum arata, ce sentimente imi starneste.

–          Si?

–          Nu ma vezi? Ea este….imi scapa cuvantul…

–          Ba da..

–          Se face cam tarziu, de fapt, cam devreme, spune asta, zambeste, si mai bea o inghititura de vin.

–          Da…sper sa  ploua azi.

–          De ce?

–          Tot o sa dorm toata ziua, macar sa fie racoare maine.

–          Ihi…da pe gat paharul cu vin si stinge tigara in scrumiera. Ma duc sa-mi trezesc fata, mergem acasa, sa nu mai dorm aici.

–          Bine, eu o sa incerca sa ma intind sa dorm si eu putin inainte sa plec.

Se indreapta greoi, spre locul unde dormea. Erau una langa alta. Cand ajunge in dreptul lor isi trece mana prin par, apoi casca mult cu mainile in aer. Se apleaca asupra iubitei lui, ii da suvita de pe ochi si o saruta pe tampla. Apoi isi trece degetul aratator pe obrazul alb pana in dreptul barbiei cand o prinde delicat cu ajutorul degetului mare. Zambeste. Se uita si la punctul lui slab. Dormea cu fata in perna. Isi apuca iubita de umeri si o zgaltaie usor pana deschide ochii. Ii spune pe o voce joasa, ragusita, ca trebuie sa se trezeasca, sa mearga acasa. Aceasta da din cap, fara sa zica nimic. Ii prinde gatul cu mainile si se ridica in picioare. El ii tinea spatele cu mainile. Ea motaia pe umar si el o tinea in brate, atunci se trezeste punctul lui slab. Scoate capul din perna, isi trece o mana peste ochi si-l priveste pe el stand in picioare cu iubita lui. Il priveste cateva secunde fara sa schiteze un gest. Nici el nu-si lua ochii dupa chipul ei somnoros. Intr-un final ea schiteaza un zambet mic, apoi isi ridica mana dreapta si face un semn. Ii raspunde la zambet apoi o trezeste pe iubita de pe umar si pleaca.

Afara era o racoare de toamna. Ea se trezise si reusea sa mearga singura.  Mergeau unul langa altul, tacuti, spre casa lor.

Ravasitoare…da, asta e cuvantul

Ce? Se uita ea intrebatoare spre el.

Nimic…nimic…

Va urma….

One thought on “Puncte slabe

  1. Pingback: Puncte slabe final « Leafs in february

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s