O vara

– Striga-l !
– Da’ de ce sa strig eu, cheama-l tu
– Hai, nu fi.
– Bine, dar il strigam amandoi in acelasi timp, cedeaza Darius
– Bine.
Numara de la trei pana la unu, iar la SI trebuie sa strige „Laur”. Ambii baieti trag aer in piept, se pregatesc, dar cand vine momentul decisiv doar Darius tipa numele apoi se termina brusc in tusit. Mircea ranjea victorios in fata prietenului, Darius, care de suparare zice ca nu-l mai lasa sa se joace cu testoasa lui ninja. Nu apuca sa primeasca raspuns la amenintarea lui pentru ca din curte se aude vocea mamei lui Laurentiu „ Doarme, veniti mai tarziu”. Cei doi ridica din umeri si trec drumul prafuit si se asaza pe banca la umbra unui plop. Era prea cald sa joace fotbal, de jucarii erau plictisiti, din pachetul de carti lipseau cateva si nu puteau juca serios, stiind ca lipsesc acele carti. Dupa cateva minute in care au facut glume despre Laurentiu ca dormea la ora aia, hotarasc sa nu stea degeaba pe banca si sa faca ceva.


– Hai la cariera, poate mai gasim si niste zmeura pe drum
– Hai, oricum nu avem ce face.
Unul langa altul pornesc pe mijlocul drumului pamantiu. Nu-i supara soarele puternic din acea zi calda de vara. Nici faptul ca erau la bunici de cateva saptamani. Aici era locul unde deveneau iar prieteni pe fiecare an. Vara era prilej de aventura, prietenie, praf si mult timp liber. Desculti, topaiau pe petele de umbra de pe drum, deoarece pamantul era prea incis. In scurt timp si-au transformat calatoria intr-un joc. Care calca afara din umbra pierde. Pana sa ajunga acolo si-au povestit cu emfaza alte detalii pe care au uitat sa si le spuna despre ce au facut de-a lungul anului. Cand au ajuns acolo s-au oprit putin sa priveasca dealul acela care mustea de viata cu o carare ingusta si umbrita de duzi si alti copaci. Tot timpul le-a placut acolo. Cararea ingusta, pamantul moale, de alta culoare, talpile mov dupa ce calcau fara sa vrea pe multimea de dude imprastiate pe jos, obiecte ascunse in pamant si redescoperite, primejdia pe care o oferea prapastia de langa o portiune din drum. Au urcat pana unde stiau ei ca au gasit data trecuta zmeura. „Mai e, pariu ca adun mai multe ca tine” il provoaca Mircea. Bineinteles ca Darius a acceptat. Au inceput sa dea cu mana printre frunzele verzi cu ghimbi mici si sa culeaga cat mai mult. Le puneau in tricou. Darius a inceput sa fluiere cum numai ei doi stiau, dar Mircea era prea ocupat culegand ca sa intre in joc cu el. La un moment dat vede o fraga mai mare, rosie, pitita dupa o frunza. E prea sus. Face o gaura in pamant si infinge talpa piciorului acolo, apoi se ridica si se intinde sa ajunga la fructa, dar cand o apuca ii alunca piciorul si cade pe burta. Aluneca putin julindu-se pe maini. Tragedia adevarata era faptul ca storcise toti fragii, iar pe tricoul lui gri aparuse o mare pata rosiatica. Darius a izbucnit in ras, iar Mircea l-a amenintat ca daca mai rade il bate. S-a abtinut cu greu sa nu rada si i-a oferit din fragi lui ca sa-l imbune. A reusit. S-au asezat in fund pe pamantul maro-galbui si au inceput sa manance rodul muncii lor, in timp ce priveau cum vantul misca usor frunzele copacilor.

Au plecat curand dupa ce au terminat de mancat. De data aceasta au jucat un alt fel de joc. Se gandeau ce o zice lumea cand il vede cu o pata gigantica rosie pe pe abdomen. Creau tot felul de scenarii si radeau in gura mare pe drum. Asa i-a surprins Mihaela . Statea singura pe banca din fata curtii bunicilor ei. Sub un dud mare si batran care umbrea si jumatate din drum. Baietii s-au rusinat de aceasta prezenta si au incetat sa rada. Ea sare dintr-o data de pe banca si fuge spre ei.

Pot sa ma joc si eu cu voi? Nu am ce face

– Nu!, i-a raspuns hotarat Mircea fetei. Darius nu a scos o vorba. Era fermecat de zuluful ei blond si ochii albastrii

– De ce? Va dau mere din alea de la mine. Stii ce bune sunt

– Nu esti tu destul de curajoasa sa te joci cu noi. Si merele alea putem sa le furam daca vrem. Darius ii privea degetele delicate, murdarite cum se plimba in sus si in jos pe bretelele bermudelor din blugi.

– Ba sunt!. Iti arat eu tie. S-a incruntat si a strans buzele rozalii intr-un cerc mic.

– Bine, poti sa vii, vorbeste pentru prima oara cu emotie Darius. Mircea se uita la el cu mirare, dar accepta cand aude „ma duc sa va aduc doua mere acum, sa ma asteptati”.

L-au zarit pe Laurentiu printre scandurile din gard, dand mancare la caini. Atunci baietii isi arunca cotoarele merelor spre el si unul dintre ele aproape il loveste. Laur vine in viteza la gard zambind si le spune ca iese in cinci minute. Vin-o la colt. Stand la colt puteau sa vada pe oricine venea de la magazin si cine se ducea. Soarele se indrepta spre dealurile in care in fiecare noapte se ascundea. In formatie completa plus o rezerva, Mihaela, stateau si asteptau ceva. Tocmai cand ea le-a reprosat ca sunt plictisitori, atunci de la magazin veneau spre ei doua femei. Lui Mircea i-au sclipit ochii cand le-a vazut. Doua femei tinere fiecare cu cate-o bere in mana se clatinau usor si radeau zgomotos.

– Ba, voi stiti cine e aia? A intrebat Mircea

– Da, e…dar le-a fost taiat raspunsul si Mircea a provocat-o pe Mihaela sa o strige…atunci s-a aplecat spre urechea ei si i-a suflat cuvintul. Fata ezita. Privea in jos si facea o gaura in pamant cu varful adidasului.

– Hai, arata-mi ca esti curajoasa. Femeile erau in dreptul lor la o distanta cam de 50 de metri.

– Binee. S-a ridicat in picioare si a zis. Mai tare! De-abia te aud! Hai! Au incurajat-o baietii in cor. Si-a facut curaj, a tras aer in piept si a tipat cat a putut de tare:

– CĂCĂLIŢĂ! Atunci toti au izbucnit in ras si se tavaleau pe jos. Femeia mai inalta si mai baietoasa a intors capul spre ei s-a incruntat, dar nu le-a zis nimic. Copii au prins curaj si au inceput toti sa strige cu accent pe primele doua silabe

– Cacalita! Cacalita! Cacalita! Cacalita! Strigau fara mila si se prapadeau de ras. Desi asa o chema pe femeie, tot o supara sa-si auda numele strigat in asa maniera. Nu a mai rezistat si s-a repezit la ei in fuga. Cand au vazut femeia de 1,80 de metri, ciolanoasa ca se indrepta spre ei cu viteza au sarit gardul si au fugit printr-o gradina.

Dupa cativa metri s-au oprit din alergat sub un mar, rasufland usurati. Soarele se ducea tot mai mult in spatele dealurilor. Cerul se inrosise. Dupa ce s-au umflat de ras au hotarat sa coboare la parau si sa il urmeze pana acasa. Mergeau in sir idian pe o poteca prin via din curte si inca mai radeau de cele intamplate. Cand au ajuns la casa lu’ Barza cum i se spunea, Mircea gaseste un nou prilej sa o provoace pe Mihaela.

– N-ai curaj sa te duci sa bati la usa la baba

– Hai las-o in pace, mergem acasa

– Nu, Darius. Merg daca veniti si voi.

– Hai, hai, am auzit ca nu a mai iesit din casa de mult, a zis Laurentiu. Poate a murit.

Cand au auzit cuvintele astea toti au simtit o emotie puternica. Toti stiau ca oamenii mor, dar niciunul dintre ei nu stia exact la ce sa se astepte. Odata, mai demult, Mircea era singur era singur la bunici si se plictisea ingrozitor. In ziua cand a auzit vestea dadea cu pietricele intr-un gard. Un grup de oameni a trecut in viteza pe langa el si vorbeau tare. „Doamne, ai auzit ca a murit Nea Costica. Femeie sa e disperata”. Cand a auzit cuvintele astea s-a ridicat, s-a scuturat de praf si a urmarit grupul la distanta. Cand a ajuns la curtea unde era mortul a fost intampinat de o multime de oameni. Din casa se auzeau zbieraturi. Femeile isi jeleau mortul. Cainii latrau. Curtea misuna cu oameni. Nu a indraznit sa intre si s-a multumit sa se opreasca langa gard. „S-a spanzurat in grajd. Era beat.” A auzit doi barbati in timp ce plecau. Inghiti in sec. Simtea cum inima ii bate din ce in ce mai tare. De unde era putea vedea aglomeratia din grajd, dar vedea doar trupuri si picioare. Dupa cateva minute de agitatie in fata grajdului totul se linisteste si a putut vedea picioarele mortului suspendate in aer deasupra scaunului rasturnat. Nu a apucat sa vada mai mult pentru a fost imbrancit de cineva. Nu putea sa-l recunoasca. „Hai, ce cauti tu aici. Du-te acasa”. Acea experienta l-a speriat, dar i-a starnit si curiozitatea.

Au sarit paraul unul dupa altul si au privit casa prin gardul distrus, putred ce abia se mai tinea vertical. Buruienile si copacii nu mai stiau de limite la ea in curte. Odata unde era gradina acum era invadata de maracini, crengi uscate si buruieni. Au ocolit urzicile si au sarit peste crengile uscate cazute pe pamant. Cand au ajuns in casa derapanat cu tencuiala cazuta, usa crapata si cu geamurile murdare s-au uitat unii la alti ca si cum ar astepta cofirmare pentru ce urmau sa faca. Mihaela e impinsa de la spate spre usa. A urcat cele doua trepte si a ramas in fata usii si se uita prin crapatura din usa. Putea sa vada doar niste umbre aruncate de foc pe perete. A inghitit in sec. Ridica mana in aer si o face pumn. Cand vrea sa bata usa se deschide cu un scartait scurt. Imediat si-a intors capul spre baieti si le face semn sa o urmeze. Impinge usa si paseste inauntru. Un hol lung si patru usi dealungul lui. Doua in dreapta si doua in stanga. Din ultima incapere strabateau dare de lumina pe hol. Un miros de putregai si naftalina se simtea in aer. Pe peretii decojiti erau tablouri inramate agatate in cuie. Au mers unul langa altul aproape tinandu-si respiratia. Nu scotea nici unul o vorba. Se auzea doar un mormait venind dintr-o camera. In fata usii de unde se auzeau vorbele descifrate ale televizorului s-au oprit si se tot impingeau care sa deschida usa.

– Hai, ma, deschide

– Da’ deschide tu

– Hai sa-l impingem pe asta pe usa. Vorbeau si chicoteau in soapta.

Mircea a preluat datoria de a patrunde in camera. A apucat cleanta rece in mana si a apasat-o usor. Toti erau concentrati pe cleanta. Cu cat se deschidea usa mai mult cu atat mai multa lumina intra pe hol. Au reusit sa vada soba, televizorul asezat pe un dulap si piciorul patului. Atunci au tresarit toti cand au auzit in spatele lor cum se deschide usa scartaind. Pe toti i-au trecut fiorii. In spatele lor statea dreapta o batranica, slaba cu parul valvoi, cenusiu si ii tintuia cu ochiul verde mort, ramas fara pleoapa. La vederea ei s-au speriat atat de tare incat numai stiau pe unde sa iasa si cum, tipand incontinuu. Femeia la randul ei s-a speriat si s-a refugiat repede in spatele usii de unde iesise. Au zbughit-o unul dupa altul prin gradina salbatica impiedicandu-se de crengi. Cand au ajuns destul de departe, transpirati si speriati au cazut pe iarba si au hotarat ca a fost cea mai tare experienta. Au mers in liniste pana acasa. Se intunecase. Vremea pentru cina.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s