Books

Nu stiu cati sunteti interesati sa cititi ce am mai citit eu, dar imi dau si eu putin cu parerea.

Salonul Rosu- August Strindberg.

O carte de la jurnalul. Nu am auzit nici de carte, nici de autor, dar e bine ca am cumparat-o. Mi-a placut, e scrisa frumos si are niste personaje extraordinare. Pe unele le placi, pe altele le detesti, dar sunt acolo si au un impact asupra cititorului. In carte este prezentata situatia artistului pe la 1880 si este “primul roman modern suedez”. Are stil omul si prezinta situatia jalnica a artistului si cat de greu e sa razbati in lume prin arta ta. Ne arata cat de corupt e sistemul. Promovarea se face pe pile si prietenii si in general cel nou este injosit si de multe ori silit sa renunte. Grupul nostru de artisti-scriitor/ziarist, pictor, sculptor, actor, filozof e bine conturat si e o placere sa te afli alaturi de ei la Salonul rosu impartind mancare si bautura ieftina vorbind despre Nietzche sau pictura. Singura chestie care m-a plictisit a fost faptul ca a abordat niste subiecte despre istoria Suediei, nu stiu, oricum acele, sa zicem, 30 de pagini, puteau sa dispara.

Bel-Ami- Guy de Maupassant.

Cartea am luat-o de la tara dintr-un mormat de carti aduse de la Craiova. Mi se parea cunoscut numele Bel-Ami si am zis sa o iau. Iar mai mult in joaca, nu eram hotarat sa o citesc, am inceput sa-mi clatesc ochii prin paginile cartii. Mi-a placut si a ramas ca urmatoarea mea carte de citit. Un tip destul de sarac, care voia sa aiba bani, femei si putere, se intalneste cu un fost coleg de armata, care-i ofera o slujba ca ziarist la Vie Franceses. De acolo reuseste sa urce scara sociala cu ajutorul femeilor. Nu pare un personaj naspa care vrea sa umileasca femeile, ci chiar pare un om care iubeste femeile, dar care nu se poate abtine cand vede avere si putere. Reuseste sa mainupeleze diferite femei, se casatoreste samd. As putea spune ca mi-a placut, iar cand omul nostru reusea o lovitura, eram uluit si-l felicitam cu un zambet mare pe fata, dand din cap aprobator- that’s my boy!.  Mi-a placut cum a folosit perfectu simplu in scris( nu stiu daca exista timpu asta la francezi, dar romani nostri din 1900 toamana asa au tradus-o) si mi-a creat un sentiment de urgenta. Cand a urcat in caleasca fu luat in brate si sarutat cu putere, exemplu.

The Joneses este o satira despre timpul in care traim. Era consumerismului in care vindem si cumparam tot. O premiza interesanta ce anunta un film aparte, insa cliseele nu intarzie sa apara, iar finalul moralizator este predictibil…” continuarea reviewului pe la Renne.

Now chilaxing with some of Camus essays. E uimitor cum reuseste sa iubeasca atat de mult soarele si Algeria.

” Moartea pentru toti, dar fiecare cu moartea lui. La urma urmei, soarele ne incalzeste totusi oasele”

2 thoughts on “Books

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s