Noiembrie

Povestea nr 2.  August(1)

O aşteptam afară, în stradă. Nu am mai urcat până la ea în garsoniera. Era pe la începutul lui noiembrie, dar nu era aşa frig. Ştiu că aveam un pulover subţire şi sacoul pe deasupra şi toate frunzele îngălbenite şi uscate erau strânse la marginea străzii, lângă bordură. Îmi ţineam mâinile în buzunare pentru că era răcoare şi îmi îngheţau mâinile. Ea mi-a zis să urc, însă eu nu prea aveam chef. Ne certaserăm din cauza a ceva… oricum neimportant, iar eu voiam să ajung odată la petrecere, la care promisesem mai demult că o să venim împreună. Era ziua unei prietene, mai mult era prietenă cu ea, nu cu mine, cu mine aşa prin asociere.

Eu ajunsesem cu câteva minute mai devreme însă am mai aşteptat încă zece când m-a sunat şi mi-a zis iar că ar trebui să urc pentru că nu era încă gata. Nu era atât de frig, încât să mă facă să mă duc la ea. Dar nu puteam să o refuz şi a doua oară şi am urcat cu liftul, gândindu-mă că vrea să ne împăcăm. Ne împăcaserăm oficial, însă amândoi ştiam că nu eram cu totul în regulă. Nu era chiar pregătită. Era pe jumătate aranjată şi avea multe haine aruncate pe pat. S-a oferit să-mi facă o cafea cât timp ea se hotăra ce să poarte. Am refuzat-o şi i-am zis că o să-mi fac eu una şi ea să se grăbească dacă nu vrea să întârziem, prea mult. A simţit tonul meu tăios şi mi-a aruncat o privire scurtă, nervoasă. M-am dus în bucătărie. Nu a fost nevoie să bâjbâii după ibric, ness, zahăr şi linguriţă. Mai fusesem de câteva ori la ea, chiar dacă se mutase de curând. În garsoniera lucrurile erau mult mai uşoare. Nu mai era nevoie să-i dau bani fratelui meu să se ducă la un film şi să-i ajungă şi de o bere după, iar ea nu mă mai strecura în camera ei, într-un apartament cu trei camere, în care trăia alături de două prietene. Puteam să vin cam când voiam, dar în ultima săptămână era prima oară când calcam pragul.

Am umplut ibricul jumătate cu apă de la robinet şi l-am pus pe ochiul cel mai mic de la aragaz. Cât timp apa se încălzea eu am aruncat două linguriţe de ness şi una de zahăr într-o ceaşcă. Am auzit că a pornit televizorul şi a dat pe un post de muzică. Eu priveam pe fereastra din bucătărie şi aşteptam ca apa să clocotească. Vedeam oameni ce mergeau pe trotuar şi maşini care schimbau liniile de mers. Mă uitam la oameni îngrămădindu-se în staţia de autobuz, când am observat că apa începuse să fiarbă. Am oprit focul şi am luat ibricul încins cu un prosop de bucătărie apoi am turnat puţină apă în ceaşcă şi am amestecat zeama maronie, groasă. Am continuat aşa până când s-a umplut ceaşcă. Am clătit ibricul cu apă rece de la robinet şi l-am lăsat pe grătar să se scurgă. Din ceaşcă ieşeau aburi, semn că era prea fierbinte ca să pot să beau, aşa că am lăsat-o pe masă, iar eu mă uitam din nou pe fereastră. Atunci am auzit mai tare muzica ce provenea din camera ei. Nu am zis nimic, continuăm să privesc afară şi aşteptam cafeaua sa se mai răcească. După cinci minute am sorbit puţin din cafeaua încă prea fierbinte şi m-am dus la ea în camera să văd ce se întâmplă. Pe pat erau aruncate tot felul de haine, fuste, bluze, ciorapi pe patul dezordonat. Ea stătea în fund pe marginea patului, cu spatele la mine. Muzica era mult prea tare să aud altceva şi m-am grăbit să închid televizorul. După ce ecranul televizorului s-a făcut negru, am auzit că ea plângea întrerupt şi tot îşi trăgea nasul. Atunci m-am grăbit lângă ea şi am cuprins-o cu mâinile pe după umeri.

–          Ce este? Ce s-a întâmplat?

–          Nimic, lasă-mă, du-te că vin şi eu acum

–          Unde să plec aşa? Zi-mi care e problema şi o să rezolv

–          Nu ai ce să faci, am eu ceva, nu ai cum să rezolvi

–          Măcar aş putea să te ascult şi să vorbim.

–          Nu e nimic, nu mă baga în seamă. A spus şi s-a ridicat repede de pe pat, ştergându-şi lacrimile şi a zâmbit scurt apoi a intrat la baie.

–          Hai, mă, spune. Ştii că am stabilit să ne spunem când avem ceva pe suflet. Credeam că noi suntem altfel, mai buni, mai special. Credeam că puteam evita situaţii din astea, i-am zis eu prin uşa de la baie.

Nu a zis nimic. Auzeam apa de la chiuveta spărgându-se în palmele ei albe, fine, cu unghiile în roşu. A oprit apă, apoi am auzit cum se ştergea pe mâini. A ieşit zâmbitoare şi m-a sărutat pe obraz, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. A trecut în dormitor. Am prins-o de mână şi am făcut-o să mă privească în ochi.

–          Uite ce e, eu nu am chef să mă rog de tine, ori îmi spui ce s-a întâmplat, ori nu. Deci?

S-a aşezat pe marginea patului şi i-am văzut ochii lăcrimând şi bărbia îi tremura uşor. „O să plângă iar”, mi-am zis şi aproape mi-am regretat tonul cam dur al vorbelor mele.

–          Şi eu… credeam că nu suntem ca toţi ceilalţi. Ştii, cum ai zis tu,… eu te iubesc şi tu mă iubeşti. Uite că nu suntem speciali, a spus ea după o pauză prelungită.

–          Nu vreau să fac mare lucru din chestia asta, dar nu m-am putut să mă abţin să nu plâng când văd că eşti rece şi dur cu mine. Am zis că ne-am împăcat şi acum simt că nu suntem ok.

–          Da, ai dreptate, am spus şi m-am aşezat şi eu pe pat, lângă ea.

–          Ne-am certat, dar nu asta e problema. Mă deranjează că ne-am împăcat aşa doar de ochii altora, de parcă nu noi am beneficia de fericirea noastră.

–          Ştiu

–          Păi şi dacă ştii de ce nu ai făcut nimic, m-a repezit ea

–          Nu puteam să trec chiar atât de uşor peste chestia aia

–          Of, de ce nu poţi să laşi trecutul în spate, unde ar trebui să fie

–          Trecutul face parte din noi. Nu poţi să-l ignori cum vrei

–          Doamne, iar începi cu filozofelile alea, mi-a retezat-o şi s-a ridicat în picioare şi mi-a întors spatele. Vorbim de lucruri reale, lângă noi, nu de treburi ideale sau teorii.

Atunci eu mi-am întors privirea spre geam şi mă gândeam că puteam să tac din gură, aş fi putut să mă prefac ceva mai bine şi acum sorbeam dintr-o băutură, în timp ce ascultăm muzică la petrecere şi cineva încerca să fie amuzant.

–          Da, iartă-mă, am început cu astea, i-am spus şi i-am întâlnit ochii

–          Hai…, am ajuns să te cunosc şi eu cât de cât că să ştiu că ce ai zis e un căcat

–          Bine, da, aşa e. Acum orice mi-ai zice eu tot nu pot să fiu un tâmpit care zâmbeşte şi gândeşte pozitiv tot timpul. Ah, m-ai înşelat cu unu, da, e spre binele meu, înveţi şi tu să mi-o tragi mie mai bine, mi-am ridicat vocea şi m-am dus la fereastră.

–          Da’ cine te-a înşelat pe tine? Că eu nu.

–          Nu mă refeream la tine, ziceam şi eu aşa…, îi simţeam privirea pe umerii mei, nu pot să trec peste atât de uşor, am adăugat.

Eu mă uitam la alţi oameni care stăteau în staţie şi aşteptau autobuzul. Ea m-a cuprins de mijloc şi i-am simţit sânii prin cămaşa.

–          Hai să uităm de asta, pardon, hai să nu te mai gândeşti acum la asta şi ne bucurăm, mi-a zis şoptit în timp ce-i simţeam buzele pe ceafa mea şi mâinile ei îmi treceau peste piept.

–          Nu ştiu, după aia nu vreau să mă mai acuzi iar că sunt prea într-un fel sau altul, i-am zis dar nu credeam în totalitate ce i-am spus. Simţeam că fusesem încăpăţânat şi voiam să trec peste şi să mă bucur de ea şi buzele ei.

–          Hai, hai, ştii că vrei. Vrei să bei ceva şi să nu te mai gândeşti la nimic.

–          Da, nu cred, nu, i-am zis dar un zâmbet mi s-a strecurat pe buze şi ea l-a sesizat imediat.

M-am întors şi ne-am privit. Şi eu iar m-am văzut în ochii ei verzi cu pete de căprui ce m-au fascinat încă din prima zi. Şi buzele şi gâtul limpede şi clar că un pahar de şampanie. Fără să-i mai zic ceva am ridicat-o în braţe şi ea şi-a încolăcit picioarele în jurul brâului meu, apoi ne-am trântit peste hainele aruncate pe pat. Nici nu am apucat să mă dezbrăcat pentru că deja eram unde voiam să ajung. Ca un exces de simţ animalic în noi, ea m-a dat într-o parte şi acum era deasupra mea. Îi simţeam coapsele calde pe picioarele mele şi eu îi priveam părul ondulat şi tavanul albastru. Părul ondulat se legăna pe lângă urechi, iar ea avea ochii închişi, gura uşor deschisă şi capul dat puţin pe spate. Mi-am închis şi eu ochii şi priveam cu mâinile ce se plimbau pe picioarele ei apoi urcau uşor pe abdomen şi ajungeau pe spatele mic şi pe fese.

Mi-am dat pantalonii jos mai târziu pentru că îmi era cald şi mi-am desfăcut câţiva nasturi de la cămaşă. Aşa stăteam întisi pe spate, zâmbitori amândoi. Eu în chiloţi şi în cămaşă şi cu o mână în jurul gâtului ei, şi ea, lipită de mine, în lenjeria subţire prin care îi vedeam pielea şi îi ghiceam forma sânilor.

–          Ce idiot mă simt acum. Nu trebuia să fac atât de mare tamtam, i-am spus şi am sărutat-o pe frunte la rădăcina părului. Era uşor transpirată, dar avea un gust dulceag.

–          Stai liniştit. Cine ştie cum o să reacţionez eu când o să aud despre o fostă iubită de-a ta, mi-a răspuns şi mi-a ciugulit bărbia cu săruturi mici abia simţite. Vreau să-ţi spun iar, a fost pur întâmplător că m-am întâlnit el şi am băut o cafea. Voiam să-ţi zic, dar mă gândeam că te superi degeaba…

–          Da, am înţeles. Numai că aşa sunt eu, m-am supărat prea tare, din nimic.

Am simţit că mai voia să spună ceva, însă s-a oprit când am schimbat eu subiectul.

–          Ce bine stăm aici

–          Nu e aşa?

–          Da, e foarte bine aici la tine acasă

–          La noi doi în pat.

–          Mai vrei să ajungi cândva la petrecerea la care ne-a tot rugat prietena ta să venim?, mi-am adus aminte şi m-am aplecat să văd ceasul de pe noptieră.

–          Cât e ceasul?

–          Fără zece, i-am spus şi m-am ridicat de pat, apoi mi-am tras pantalonii pe mine.

–          De ce te îmbraci? Vrei să mergem? Parcă nu erai atât de încântat că trebuie să ajungem acolo

Nu eram, dar parcă voiam să merg undeva, să beau ceva. Simţeam nevoia să ies de acolo şi să mă pierd printre oameni la petrecere.

–          E prietena ta şi mă gândeam că vrei să ajungi la un moment dat. În plus, i-am luat cadou şi ar fi frumos să îl dăm în seara asta.

–          Bine, bine. Intru la baie repede şi apoi plecăm.

Eu m-am trântit în pat şi am deschis televizorul. Aveam timp să ascult câteva melodii pe VH1, cât timp ea se pregătea. După două minute îi sună telefonul.

–          Vezi şi tu cine e, o aud din baie.

–          Te sună sărbătorită, mă pregăteam să-i pasez telefonul când îmi spune că o să o sunăm când ieşim pe uşă.

Era al cincilea apel de la ea. Am pus telefonul pe noptieră şi m-am aşezat pe marginea patului, privind un videoclip, când a ieşit de la baie gata aranjată, îmbrăcată. Şi acum eu eram cel nepregătit, cu cămaşa scoasă din pantaloni şi părul răvăşit. Când mă încălţam mi-am adus aminte de cafeaua din bucătărie şi m-am gândit că o să beau când ne întoarcem sau a doua zi. Bună pentru mâine, m-am gândit şi am încuiat uşa, în timp ce ea s-a dus să cheme liftul, vorbind la telefon cu sărbătorita din aceea seara.

4 thoughts on “Noiembrie

  1. Pingback: Revelion-Decembrie « Leafs in february

  2. Pingback: Martie « Leafs in february

  3. Pingback: Mai. « Leafs in february

  4. Pingback: Ultimul capitol. August. « Leafs in february

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s