Singur. August Strindberg. Rime despre viata si moarte. Amos Oz.

“Singur” este o carte despre…..da, singuratate. Il urmarim pe un batranel cum isi duce viata undeva intr-un oras din Suedia. Ii aflam obiceiurile, plimbarile si organizarea vietii lui solitare si cateodata avem parte si de cateva incursiuni in trecut. Nu e o carte care sa te ispiteasca, sa te atraga in paginile ei, e o nuvela flasca, dar care surprinde bine in unele momente ( de altfel si subliniate de un alt cititor-cartea e de la biblioteca) notiunile de singuratate, durere, trairea in comun( casatoria) sau cum munca( scrisul) ii conduce viata si nu il lasa sa innebuneasca. Un lucru care m-a suparat pe mine este faptul ca desi tot se “lauda” cu singuratatea lui si cat de bine e ca nu iti bani capu cu nimeni, si in mai toate paginile tanjeste dupa actiune umana. It just bugs me.

Am apucat cartea asta din raft pentru ca mi-a placut “Salon Rosu”, Strindberg, insa “Singur” nu m-a convins.

“Rime despre viata si moarte”, prima carte citita din opera lui Amos Oz. Si pot sa zic ca mi-am ales o carte buna. Unica in felul ei. Aici vedem direct cum functioneaza scriitorul in relatia cu realitatea, cu opera si cu personajele. Intra in scena Scriitorul. A iesit si el la o cafea, inainte de o conferinta la care trebuie sa participe si sa vorbeasca despre noul sau volum. Insa acolo da peste o chelnerita care ii atrage atentia: ” Scriitorul va simti un iz de transpiratie si sapun, miros de femeie obosita. Prin materialul fustei i se vede linia chilotilor. Ochii lui raman atintiti acum asupra acestui loc: o usoara asimetrie pe fesa stanga il starneste. Ea vede ca-i masoara picioarele, coapsele, fesele si va ofta dezgustata, parand sa spuna: termina odata!”( scena asta a ramas cu mine ceva timp, nu stiu, are o precizie ….frumoasa). De aici Scriitorul construieste o adevarata indentitate chelneritei pe care o numeste Riki…asa face pentru fiecare persoana pe care o intalneste si ii atrage atentia. Mintea lui functioneaza non-stop si creaza scenarii, imagineaza trasaturi, caracteristici unice pentru fiecare. Asa e tot romanul. Penduleaza intre planul real, sa-i zicem, ( scriitorul merge la conferinta) si planul imaginar( fiecarui personaj creat ii este intrebuintata o poveste).

Mi-a placut, o metoda interesanta de a povesti si o metoda interesanta de a ne arata cum e cu arta asta a scrisului. Sigur o sa mai citesc ceva de Amos Oz.

Si o melodie care ma cam alearga de cateva zile.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s