“Somewhere”. Sofia Coppola

„Somewhere” este o fereastra prin care putem sa vedem putin din viata unui actor celebru. Un film interesant, amuzant pe alocuri care, din pacate, porneste cam greu.

„Somewhere” este un portret al tanarului actor, Johnny Marco (Stephen Dorff), a carui viata la hotelul de lux, Chateau Marmont, de pe Sunset Boulevard, este intrerupta, pentru un timp, prin sosirea fiicei lui Cleo (Elle Fanning, sora mai mica a Dakotei Fanning).  Treptat, cei doi, ca doi straini, incearca sa se gaseasca si sa creeze o conexiune.

Starea de plictiseala a lui Johnny este perfect redata prin avalansa de cadre statice, in care el se uita in gol sau admira doua gemene, facand streaptease. Desi isi atinge scopul, Sofia Coppola, regizoarea, face acest lucru, cu prea multe asemenea momente.  Scenele asemanatoare cu cele din Lost in translation” dureaza cateva secunde prea mult. Insa dupa ce trece de acest prim hop, filmul porneste si decurge bine pana la sfarsit, chiar daca mai sunt presarate acele cadre statice de la inceput. In unele scene, stagnarea actiunii are sens si creeaza o anumita atmosfera (scena in care cei doi se bronzeaza pe sezlonguri). Iar in altele, persistenta cadrului este nejustificata (scena cand ii se aplica lui Johny o masca, dureaza mult prea mult). Insist asupra regiei pentru ca acest film este compus din momente, senzatii, imagini, iar firul narativ este pe planul doi. Ca si in „Lost in translation”, personajele comunica mai mult din priviri, gesturi si mai putin prin vorbe. Un moment memorabil a fost cand Johny si fiica lui se aflau la Milano. Femeia cu care Johnny petrecuse noapte ramane pana a doua zi. La micul dejun, ea vorbea la telefon, plimbandu-se prin cadru, fara a i se vedea fata, in timp ce Cleo manca. Acest moment reda foarte bine trecerea femeilor prin viata lui Johnny si a fiicei lui.

Scenariul este tot opera Sofiei Coppola. Povestea nu impresioneaza, dar este cursiva si cu momente amuzante( povestirea filmului „Twilight”, gala premiilor din Italia). Filmul deschide o fereastra in viata vedetelor. Viata, pe care majoritatea oamenilor, sunt curiosi sa o vada. Astfel, „Somewhere” te seduce si te tine prins. Dar aici nu vezi viata nebuna de artist, cu petreceri, bautura, femei, ci vedem o viata normala, izolata. Personajele sunt bine conturate, dar povesti ii lipseste acea profunzime care ar fi facut din „Somewhere” un film mai bun.  Un exemplu in acest sens ar fi momentul cand Johnny are acea criza de indentitate. Scena pare fortata, banala, si se termina brusc, fara alte explicatii.

Stephen Dorff si Elle Fanning ne ofera interpretari bune, iar micuta Fanning ofera personajului Cleo o prospetime racoritoare, e draguta, inteligenta.

„Somewhere” nu se ridica la nivelul  „Lost in Translation”, filmul de referinta al Sofiei Coppola,  insa nu este de lepadat. E un film care nu a crescut destul si care se afla in umbra fratelui cel mare, „Lost in Translation”.

Nota 3/5



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s