In ajun. Fum. Turgheniev.

Initial voiam sa scriu despre cele doua nuvele adunate intr-o carte, apoi m-am razgandit, pe motiv ca nu ma simt grozav, apoi m-am razgandit din nou si am decis sa nu las sa treaca aceasta carte fara sa-mi arat aprecierea fata de cele doua nuvele, fata de autor. Pe scurt, dar macar atat.

Prima opera de Turgheniev pe care o citesc. Nu ma omor dupa scriitura ruseasca, asa ca nici Turgheniev nu ma interesa….pana cand am observat ca Turgheniev este enumerat printre autorii cu influenta asupra altor scriitori-Hemingway, Capote etc. Asa ca atunci cand am avut ocazia am citit si eu cartea asta, ce contine doua nuvele.

Da, Turgheniev, este unul dintre cei buni, ca sa zic asa. Desi cele doua nuvele trateaza subiecte cunoscute, povesti carora le ghicim desfasurarea sau finalul, “In ajun” si “Fum” sunt opere care ne merita atentia. “In ajun” a inceput puternic cu o discutie dintre un sculptor si un istoric despre natura si iubire, dar spre final si-a cam pierdut din farmec cand actiunea a ramas pe Elena, care odata ce a gasit iubirea e capabila sa sacrifice orice pentru a fi fericita. Casatoria cu cineva de rang inferior, neascultarea parintilor, libertatea femeii de a-si alege iubitul, drumul in viata, teme arhicunoscute prezente in nuvela.

“Fum” e o poveste tot despre o iubire. Numai ca de data aceasta parca e o iubire mai puternica, simti forta acestui sentiment. Mi-a placut mult mai mult decat a doua nuvela si nu prea as vrea sa dau detalii.

Trebuie sa spun ca Turgheniev e maestru in crearea personajelor si structurarea povestiri, stie sa echilibreze povestea , sa-i dea un impuls atunci cand trebuie si sa se opreasca putin sa priveasca peisajul. Irina din “Fum” este unul dintre cele mai nesuferite mie personaje create. Asta nu e rau, ci bine pentru ca daca reuseste sa starneasca o emotie, o reactie in cititor, cred ca scriitorul si-a atins scopul. Aproape fiecare personaj care apare este bine conturat, il vezi pe pagini, ii sesizezi calitatile si defetecle, chiar daca de multe ori intra prea mult in detalierea personajelor.

Uite, tot m-am intins la vorba. Chiar daca nu sunt fan al scriituri rusesti( ma refer la acele tipuri-nobili imbracti frumos, mustati scurte, propozitii in franceza, ceaiuri, petreceri in care se canta la pian si se discuta zgomotos, exprimarea sentimentelor de iubire prea dramatic etc), mi-a placut Turgheniev si nuvelele lui.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s