Martie

August(1) ; Noiembrie(2) ; Decembrie(3)

–          Şi apoi ce facem?

–          Ne plimbăm prin parc. Mai întâi pe aleile aglomerate, să ne uităm la oamenii de acolo, apoi, treptat, ne mutăm pe aleile singuratice.

–          Cum e afară?

–          E frumos, soarele se pregăteşte să apună şi un vântişor răcoros îţi zburleşte pielea, iar copacii îşi plâng frunzele îngălbenite.

–          Şi găsim o bancă pe un deal. De acolo putem să vedem tot parcul

–          Şi pot să-ţi cumpăr şi vată de zahăr.

–          Ah, da, ar fi frumos, dar crezi că au vată de zahăr la Paris?

–          Trebuie să aibă. Dacă nu, găsim noi alte bunătăţi, care sunt sigur că o să-ţi placă.

–          Şi când se întuneca şi ni se face frig, ce facem?

–          Plecăm din parc şi mai trecem odată pe malul Senei şi o vedem întunecată şi liniştită, luminată doar de stâlpii de pe marginea străzii. După care mergem la cea mai apropiată cafenea.

–          Ce bem acolo?

–          Eu propun să bem nişte whiskey, ca să ne încălzim, dar tu vrei ceva mai moale şi iei un pahar de vin alb

–          Nu, vin roşu.

–          Roşu să fie, iar eu îmi iau un pahar de whisky. Stăm, bem, privim lumea din cafenea şi ne facem planul pentru a doua zi.

–          Apoi mergem acasă?

–          Da. Acolo o să fie cald şi bine.

Atunci m-am ridicat din pat şi m-am întins ca după somnul de amiază: leneş, plăcut, călduros. În faţa mea era o fereastră prin care se vedea un deal verzui şi câteva case. Eram plecaţi. Hotărâserăm să mergem câteva zile, undeva aproape de munte. Ne aflăm într-o garsonieră curată, dar sărăcăcioasă. De la Paris reveniserăm în ţară. Asta făceam noi. Plănuiam şi ne plăcea să ne imaginăm ce vom face împreună. Bineînţeles, în visele noastre, nu eram restricţionaţi de bani, timp său loc. Mergeam oriunde, oricând. Am băut tărie cu pictorii prin Paris, ne-am distrat la Londra pe muzica celor de la Rolling Stones, am mâncat sushi în Tokyo şi multe altele. Ţi-am zis că pe atunci lucram la o revistă, nu plătea prea bine, dar îmi făcea plăcere să lucrez acolo. Scriam despre tot felul de curiozităţi şi de multe ori erau scoase din ediţie pe ultima sută de metri. Aveam un salariu lunar, dar primeam ceva în plus dacă articolele îmi erau publicate. De asta plănuiam şi ne imaginăm. Nici ea, nici eu nu aveam atât de mulţi bani, încât să ne permitem să îndeplinim măcar o porţiune din planurile nebune. Altele mai domoale le duceam la capăt în felul nostru. Voiam să mergem la munte şi am mers. Nu acolo unde ne doream, dar ne-am distrat bine. Cred că era spre sfârşitul lui martie, când se întâmplă asta.

Ca să pot să o duc la munte a trebuit să iau un avans de salariu. Mă împrietenisem cu contabilul şi din când în când reuşea să-mi dea un avans pe lună viitoare. Mi-a explicat odată cum face, însă nu mă interesa să ştiu şi uitasem. Din când în când îl mai scoteam la o bere, dar de fiecare dată atunci când aveam treaba, aşa încât să pot să mă scuz şi să plec. Era un bărbat agreabil, dar foarte plictisitor şi voiam ca relaţia dintre noi să rămână la fel: prieteni de serviciu. O duceam destul de bine, mai primeam bani de la părinţi, mă descurcăm. Aş fi putut să lucrez într-o redacţie de ştiri al unui ziar, pe mai mulţi bani, numai că nu am acceptat pentru că aş fi urât slujba. Mi-am dat seama că ea nu e în totalitate de accord cu alegerile mele, dar nu mi-a zis nimic despre asta.

Asta făceam. Plănuiam. Era o afacere fericită pentru noi. Atunci, la munte, fusese o zi ploioasă şi am stat în casa jucându-ne.

Cât timp eu mă uitam la casele plouate, ea s-a ridicat din pat şi s-a dus la baie. Stârnit de frig eu m-am adăpostit înapoi sub pătură cu faţa în pernă. Eram în garsoniera de două zile şi deja mirosul ei se impregnase în aşternuturi. Un miros cald, de piele, imposibil de descris în cuvinte. Am tras pătura peste mine şi cu o mână o ridicăm, apoi mă uitam cum se lasă înapoi, încet, până atinge din nou patul. Asta făceam când a intrat şi ea sub pătură. M-a sărutat lângă nas, sub ochi. Un sărut rece, parfumat, care mi-a trimis un fior ce s-a extins până pe ceafă şi s-a pierdut pe spate. Am tras-o mai aproape şi ne-am încolăcit picioarele. Îmi plimbam arătătorul de la genunchiul ei până pe umăr, zburlindu-i părul fin. Un traseu prestabilit de la care nu mă abăteam.

–          Ştii ce aş vrea să facem? M-a întrebat, să mergem la mare, a spus fără să aştepte să răspund.

–          Înainte sau după sezon, ca să nu stăm în nebunia aia sau am putea sta toată vara la mare, a continuat.

Atunci mi-am dat seama că jocul nostru a reînceput. La adăpostul păturii se simţea căldura degajată de corpurile noastre şi intră destulă lumină ca să ne vedem.

–          Să ne încălzim la soare şi să ne răcorim în mare, mi-a fixat ochii şi a zâmbit mare, sincer, frumos.

–          Da, ar fi frumos. Vrei să fac eu programul zilei?

–          Da, te rog, a zâmbit din nou şi s-a prefăcut că bate din palme, plină de bucurie.

–          Mergem într-o staţiune retrasă. Găsim o casă mică cu etaj şi închiriem o cameră. Acolo avem un balcon mic şi o baie. O femeie, pe la 40 de ani, care are încă farmec şi trăsături fine, patroana, ne face reducere pentru că suntem atât de frumoşi şi ne lasă să folosim bucătăria dacă vrem.

–          Ce drăguţ

–          Pentru că ne-am cazat înainte de a înnopta nu putem face altceva decât să bem, să mâncăm şi să ne culcăm.

–          Aşa

–           A doua zi, dimineaţa, eu mă trezesc primul şi te las să dormi. Te învelesc şi mă duc în bucătărie să fac cafea şi să pregătesc ceva de mâncare. Aduc două ceşti de cafea şi nişte sandvişuri sau poate o omletă. Când intru în cameră te trezesc şi pun mâncarea pe măsuţa de lângă pat. Mâncăm, după care eu mă apuc de lucru şi tu citeşti. Lucrez bine la o masă de lângă fereastră, în timp ce tu citeşti întinsă pe burtă în pat.

–          Ce citesc?

–          Ce vrei tu, poate ceva de Marquez.

–          Da, îmi place, a zâmbit fără să se uite la mine

–          Aşa, avem fereastra deschisă şi se auzea de departe muzica. E plăcută, nu deranjează.

–          La un moment dat mă întind şi casc zgomotos, semn că am terminat treaba. Numai ca pe tine te-a prins lectura şi nu-mi acorzi atenţie şi îţi văd ochii plimbându-se ritmic pe foaia scrisă.

–          Şi la plajă?

–          Imediat. Ne-am schimbat şi am plecat. Am dat peste un loc plăcut, aproape pustiu. O bucată de plaja unde eram doar noi şi încă vreo câţiva oameni. Ne aruncăm prosoapele şi hainele pe nisip şi fugim în mare. Imediat cum păşim pe nisipul ud simţim răcoarea mării. Ne înfioară pielea, însă noi ştim că o să primim o satisfacţie mare mai târziu. Când i-am zis asta i-am suflat uşor peste umăr, aşa te face să te simţi, i-am zis. În apă ne simţim bine, natural, înotăm, ne bălăcim ca lumea, iar când obosim facem pluta. Unul lângă altul cu burta la soare. Razele ne încălzesc fetele, gâturile, şi puţin din picioare. Spatele, urechile, ceafa simt răcoarea mării. E un contrast dulce care ne place. Plutim aşa în voia valurilor şi când ne plictisim, ieşim din apă. Te las pe tine în faţa să văd cum se scurge apa din păr pe spate apoi pe fund, uşor pe picior până ce dispare pe nisipul încins. Numai că atunci când ajungem la mal observam că ne-au furat hainele, tot…

–          Ce? Trasare şi se uita la mine uimită. Nu, nu… hainele sunt acolo. Şi chiar ne spune o persoană drăguţă ca avut ea grijă ca să nu le ia cineva.

–          Bine, bine, atunci găsim lucrurile la locul lor.

–          Aşa, ea a revenit în poziţia iniţială cu capul lăsat sub pătură, privindu-mi burta, sau poate ţinea ochii închişi.

–          Ne întindem cu faţa la soare. E plăcut să stai să te încălzeşti şi să asculţi valurile mării ce se sparg la câţiva metri de noi.

–          Mi-e sete.

–          Cu părul ud încă mă duc la un bar din apropiere şi cumpăr două sticle de bere şi una de apă. Bem Calsberg rece ca gheaţa.

–          Heineken, spune ea de sub pătură

–          Era extraordinar gustul berii. Amândoi stăteam în fund privind marea cu sticlele în mână. După ce ne bem berile, le punem într-o pungă, iar tu te întorci pe burtă şi închizi ochii, lăsând soarele să te prăjească şi pe spate, dar eu mă duc să mai dau o tură în apă. Când mă întorc te găsesc citind şi tot aşa până când, încinşi de soare, cu burţile goale, ne reîntoarcem în cameră. Pregătim rapid ceva de mâncare şi bem un vin. Îndestulaţi, puţin ameţiţi şi obosiţi facem duş pentru că avem sare în păr şi pe piele.

–          Şi avem loc amândoi în duş?

–          Da, e o cabină mai mare. Acolo, sub jetul de apă, mă interesau doar gâtul şi sânii tăi. Stăteam în spatele tău sărutându-ţi gâtul în timp ce mâinile îţi cuprindeau sânii grei ca doi pepeni mici. Pielea ta albă începuse să capete o culoare puţin mai închisă. Te prinde bine noua culoare, eşti ca un măr proaspăt, copt. Ne spălăm bine şi nu lăsăm nici măcar un deget ud. După ce ieşim, ne trântim în pat, curaţi, mirosind a săpun, şi ne culcăm. Nu peste mult timp ne trezim, când soarele arunca ultimele ocheade.

–          Şi după ce facem?

–          Ne învioram, ne îmbrăcăm şi ne ducem la plimbare. Mergem fără nicio grabă, privind, casele cu bolţi de vită de vie în curte, localnicii sau turiştii, care se bucura că şi noi de ziua frumoasă. Trecem pe lângă câteva restaurante, dar nu găsim unul pe gustul nostru. Eram pe punctul să renunţăm, când găsim un restaurant cu mese în aer liber, într-o curte frumos amenajata, luminate discret de lămpi. Ne aşezăm undeva în spate. Tu ce vrei să mănânci?

–          Eu vreau o salată de varză, sărată, piperata şi cu puţin oţet, un peşte făcut la grătar şi desert… nişte clătite.

–          Foarte bine, eu comand o salată de roşii, piept de pui la grătar şi o porţie de cartofi prăjiţi. Şi mai iau un pahar de whiskey şi o sticlă de vin pe care să o bem împreună.

–           Perfect, dar eu vreau şi o sticlă de cola

–          Ok, chem chelnerul şi îl rog să ne aducă şi o cola. Mâncarea e bine făcută, vinul rece, demisec, iar afară era cald, deşi soarele apusese şi un vânt începuse să bată puţin. După ce terminăm de mâncat mai poposim puţin şi încercam să ne dăm seama de unde sunt oameni de prin restaurant, ce meserii au, cum se înţeleg cu soţia, prietenă sau familia. Ne imaginăm ce personalitate au şi creăm scenarii despre viaţa lor.

–          Ce-mi place jocul ăsta.

–          Da, şi noi ne bucurăm de el acolo. Doar că nu mai stăm mult pentru că băiatul care ne servise se uită insistent la noi, semn că ar trebui să plecăm. Dar nu suntem obosiţi, aşa că nu ne ducem direct acasă şi ne continuăm plimbare până ajungem pe faleză. Plajă nu era adâncită în bezna pentru că lumina de la stâlpii de pe strada ajungea acolo şi vedeam destul de bine. Paşii ne erau grei pe nisipul moale, marea vuia şi mai tare în timpul nopţii, iar în aer se simţea mirosul algelor. Ne-am plimbat aşa, în josul mării, până când am ajuns la locul unde făcusem plajă mai devreme şi atunci am cotit spre casa noastră de acolo.

–          Ajunşi în cameră, ne schimbăm în ceva mai confortabil şi punem muzica. Ascultăm un cd şi stăm pe balcon pe două scaunele mici din pânză, cu spătar. Nu sunt foarte confortabile, dar bune. Bem vin, ascultăm muzică şi privim afară. Când ne plictisim ne întoarcem în cameră, las uşa de la balcon întredeschisă şi schimb cd-ul. Ne dezbrăcăm şi ne strecurăm sub aşternutul răcoros, dar ne lipim trupurile şi ne e bine, apoi te sărut cu sorbituri mici pe buze şi cobor treptat pe bărbie, pe gât, pe piept…

În momentul acela m-am ridicat deasupra-i şi mi-am strecurat mâna pe sub gâtul firav şi am sărutat-o. Nu avea cum să scape, însă nici nu s-a împotrivit. Buzele mele erau curioase şi nici mâinile nu stăteau liniştite. Atunci am simţit nevoia să o strâng în braţe, tare, mult, ca şi cum aş fi vrut să o fac atât de mică, încât să intre în mine şi să rămână acolo. O voiam lângă mine, în mine, acolo, tot timpul, fără să mai scap de ea niciodată. Atunci a fost singurul moment în care am simţit asta. Până atunci, momente ca astea mă făceau fericit, nespus de bucuros, numai că aproape de fiecare dată ceva mă îndemna să plec, să rămân singur. Îmi plăcea compania ei, doar că voiam ca bucuria aia să o trăiesc singur, departe de oricine, cu gândul că o să se întâmple din nou. Acolo, la munte în garsoniera, nu a fost aşa.

După două ore, transpirat şi obosit, m-am ridicat din pat. Ea a profitat de absenţa mea şi s-a întins pe tot patul. Când am văzut-o am zâmbit şi i-am atins un călcâi, apoi mi-am luat o pereche de pantaloni şi un tricou şi am deschis fereastra. Ploaia se oprise şi soarele îşi făcea apariţia. Micul oraş era ud, trist şi liniştit. Case mici cu acoperişuri din ţiglă roşie, drumuri de piatră, miros de iarba udă, o biserică mare, un bloc, gri, murdar, ici-colo. Din josul străzii se aud nişte paşi. M-am uitat în dreapta şi am văzut un bărbat de vârstă mijlocie îmbrăcat cu o pereche de blugi vechi şi cu un pulover bej, iar în picioare avea cizme de cauciuc, albastre. Mergea trei, patru paşi şi tusea. Urca panta liniştit, foşnind o pungă galbenă pe lângă el. A observat că-l urmăream de la fereastră. Nu a schiţat niciun gest şi şi-a văzut de drum, trecând prin dreptul meu. L-am uitat şi eu şi m-am întors în pat.

–          Vrei să mergem să ne plimbăm?

2 thoughts on “Martie

  1. Pingback: Mai. « Leafs in february

  2. Pingback: Ultimul capitol. August. « Leafs in february

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s