Mai.

August(1) ; Noiembrie(2) ; Decembrie(3) ; Martie(4)

Sună alarma. Ea se trezeşte fără probleme. Se scoală din aşternuturile albe, dă perdeaua într-o parte şi deschide fereastra. Pune apă într-un pahar şi îl dă pe gât în timp ce priveşte parcul din spatele blocului. Apoi îşi face siesta de dimineaţă şi pregăteşte micul dejun pentru ea şi sora ei. Sunt două fete venite din provincie. Dana este o fată care se implica în multe proiecte pentru că ei nu i se pare muncă, ci ceva de făcut. Pentru sora ei pregăteşte cafeaua obişnuită, însă ea prefera ceaiul împreună cu două felii de gem şi un măr pe drum. În ultima vreme încerca să slăbească, nu era grasă, dar nici fotomodel. Se simţea complexata de colegele ei de la facultatea, colege mai bine proporţionate, altele slabe, şi, în opinia ei, toate mai frumoase decât ea. Nu se simţea în largul ei nici când ieşea cu sora ei, Anamaria. Surioară era mai scundă, mai slabă şi nu împărtăşea defectul Danei, acela de nu vedea bine, de aici şi nevoia ei de a purta ochelari tot timpul. Anamaria moştenise părul blond şi şarmul de la tatăl lor. Acest mic Don Juan, tatal, nu fusese niciodată statornic şi cum vedea o femeie frumoasă fugea repede după ea. Mama celor două fiice a suportat comportamentul cât ele erau încă mici, însă când au crescut atât cât să înţeleagă ce se întâmplă, a cerut divorţul şi a câştigat şi custodia fetelor. Anamaria şi Dana nu prea vorbeau despre el cu mama lor şi îşi vedeau rar tatăl. În general, în jurul sărbătorilor. Se vedea clar că Anamaria moştenise mai mult de la tată decât de la mamă. Era o fire jovială, lua aproape totul ca pe o glumă şi rar o vedeai tristă. Încă din şcoala generală juca băieţii pe degete. Dana, pe de altă parte, încercase din răsputeri să fie mai mult ca Anamaria, să poată să nu-i pese de notele de la şcoală sau să-i fie la fel de uşor cu băieţii, numai că nu era aşa şi nu putea fi. Ea se îndrăgostea greu şi atunci când se întâmplă o făcea cu toată inima, iar dacă sentimentul nu era reciproc suferea mult, plângea şi se închidea în sine. Nu putea să nu-i pese de învăţat, considera că era foarte important să se descurce bine în şcoală pentru a avea o viaţă fericită.

Se acceptase de mult. A înţeles că nu poate să se schimbe şi prefera să nu se prefacă doar de dragul a câtorva prietenii frivole sau relaţii trecătoare. Acum ştia ce persoană este şi ce are de făcut. Venise la facultatea cu visul de a fi ghid turistic. Îi plăcea să călătorească şi se pricepea să comunice cu oamenii. În dimineaţa aceea se trezise aşa devreme pentru că avea un interviu. Voia să lucreze ca voluntar la un festival de film. S-a dus. Şi-a aşteptat rândul alături de ceilalţi candidaţi şi a făcut o impresie foarte bună. Are un efect plăcut, neagresiv asupra femeilor, iar bărbaţii o plac.

Aşa a ajuns să fie voluntar şi eu să o întâlnesc la cinematograf. Cel puţin aşa mi-am imaginat eu. Nu o ştiam, nu-i cunoşteam viaţa, nici măcar nu îi ştiam numele până când să văd ecusonul de pe piept. De când am văzut-o mi-a atras atenţia şi nu puteam să nu zâmbesc când o vedeam cum întâmpina oamenii şi se uită peste bilete. Eu intrasem şi o aşteptăm pe iubita mea în hol, ajunsesem puţin mai devreme şi m-am gândit să intru să cumpăr un suc. N-am mai luat nimic de băut pentru că eram prea ocupat să o urmăresc pe Dana. Mă uitam la ea curios deoarece nu era o femeia care să-ţi atragă atenţia, care să te facă să te îndrăgosteşti. De fapt nici nu ştiu dacă m-am îndrăgostit, doar că eram foarte fericit când mă uitam la ea. Zâmbetul ei cald, reconfortant, care îmi spunea de fiecare dată că ea ar putea să mă iubească şi să aibă grijă de mine toată viaţa, era irezistibil. Era prima oară când nu ştiam ce să fac, nu îmi dădeam seama ce sentimente în stârneşte. Dana era grăsuţă, ce nu intimida nicio fată cu fizicul ei, dar zâmbetul, faţa ei gingaşa, ochii căprui iubitori şi atitudinea ei degajată m-au ademenit într-un mod irevocabil. Odată ce eşti prins nu mai ai cum să scapi. În timp ce mă uitam, eram uimit că o urmăream şi nu puteam să fac altceva. Împărţea zâmbete în stânga şi în dreapta, invita oamenii înăuntru, se uită pe bilete şi le ura vizionare plăcută fiecăruia fără prefăcătorie. Părea atât de naturală, frumoasă, îmbrăcată simplu în blugi, ce nu-i puneau în valoare picioarele, şi cu un tricou bej. Ochelarii dreptunghiulari îi dădeau un plus de severitate fetei blânde.

În cele din urmă a observat că mă uitam la ea. Ea a aruncat o privire spre mine, iar eu, timid, ca în şcoala generală, am privit repede în altă parte. Atunci mi-am dat seama că sunt ridicol, aşa că am luat o revistă de pe o măsuţă şi am început să o răsfoiesc fără interes. Mai dădeam o pagină şi mă mai uităm la ceas. Până când după câteva minute mi-am făcut curaj să privesc spre intrare din nou, când am observat că intră în cinematograf iubita mea. Ea înmânează biletul apoi zâmbeşte. Dana se bucură şi ea şi după ce-i verifica biletul o trage într-o parte şi o îmbrăţişează. Eu priveam năuc ce se întâmplă. Nu îmi dădeam seama. M-am gândit că se cunosc, dar eu nu am auzit-o niciodată vorbind de Dana. Mi-am ajustat poziţia astfel încât să le văd mai bine. Le priveam pe deasupra revistei. Vorbeau entuziasmate, în timp ce se analizau reciproc. La un moment dat, iubita mea s-a uitat rapid prin încăpere. M-a observat şi eu m-am speriat şi m-am prefăcut că citesc. Nu am apucat să trec de trei, patru rânduri când ea mi-a închis revistă.

–          Ce faci? Mă ignori?, mi-a zis şi m-a sărutat scurt pe buze.

–          Nu, nicidecum, am văzut că erai cu cineva şi m-am gândit să nu deranjez.

–          Ah, Dana, am fost colege la liceu. A venit la mine în clasa într-a 11-ea.

–          Hm!

–          Hai să intrăm că începe proiecţia.

La intrare în sala am privit din nou în urmă. Era în acelaşi loc şi se uită spre noi. I-am întâlnit ochii şi mi-am întors capul imediat, simţindu-mă ca un idiot. De ce naiba mă tot uit la ea!?. Ne-am aşezat pe scaunele noastre şi am vorbit până când s-a stins lumina. Locul de lângă mine era încă gol. Odată cu derularea primelor scene aud o voce de femeie. Pardon, scuze, îmi pare rău. Dana s-a aşezat pe locul liber şi ne-a zâmbit.

–          Sper că nu e o problemă dacă stau şi eu aici. Am văzut locul liber şi m-am gândit să vin.

–          Nu e nimic, stai liniştită. Filmul ar trebui să fie bun, nu?

–          Da, aşa se zice, dar…

Vorbeau amândouă în şoaptă, aplecate peste mâinile mele. Amândouă miroseau bine, dar diferit. Una avea un miros plăcut, elegant, cealaltă o aromă dulceagă de portocale. Şi-au întrerupt discuţia pentru că cineva le-a zis să vorbească afară. Am urmărit filmul în linişte fără alte întreruperi, numai că eu din când în când mă uitam la profilul Danei. Ea nu s-a întors niciodată spre mine. Privea drept spre ecran, lumina jucându-se pe lentilele ochelarilor. Când s-a terminat filmul, ne-am privit, însă eu nu am ştiut cum să răspund zâmbetului acela cald. Ne-am oprit în hol şi am vorbit despre ce am văzut. Eu nu ziceam prea multe. Mă uitam la ele în timp ce discutau. Când am simţit că trebuia să plecăm, m-am trezit invitând-o pe Dana la o petrecere ce avea loc ziua următoare. Imediat am simţit încordarea mâinii iubitei mele. Dana, bucuroasă, ne-a privit pe amândoi pe rând. A acceptat, iar noi ne-am luat rămas bun cu promisiunea de a ne vedea din nou.

–          De ce ai invitat-o?

–          M-am gândit că o să-ţi placă. Am văzut că vă simţiţi bine.

–          Nu am mai văzut fata asta de atâta timp. Am vorbit din politeţe şi plus că în liceu nu eram foarte bune prietene.

–          Pare o fată interesantă şi o să aveţi ocazia să vă cunoaşteţi mai bine

–          Nu vreau prieteni noi, dar până la urmă ce e rău dacă vine şi ea la petrecere.

–          Vezi, o să fie bine, am sărutat-o rapid pe buze. Eram bucuros că puteam să o mai văd pe Dana încă o dată.

Restul serii m-am simţit bine şi de fiecare dată gândul îmi revenea a Dana. Se întâmplă ceva ciudat. Îţi dai seama că până atunci am mai avut fantezii cu alte femei sau m-am gândit la altele, dar atunci nu era la fel. Mă gândeam la Dana cu bucurie, ca şi cum aş fi recunoscut în ea un vechi prieten, pe cineva la care ţin şi care ştiu că tine şi ea la mine. Faţa ei, fiinţa ei îmi răsărea într-un colţ al minţii, luminos, plăcut. Nu mă atrăgea fizic, ci doar îmi dădea o senzaţie de bine când o vedeam şi când mă gândeam la ea.

Cineva a dat o petrecere de casă nouă. Aşa că am mers şi noi. Eu eram bucuros pentru că aş fi putut să o revăd pe Dana. Atunci nu îmi pasă de altceva, decât să o văd. Acolo am ajuns printre primii şi am găsit o atmosferă liniştită, ce nu părea că e pe cale să se schimbe. Cunoşteam doar gazda acolo; şi pe ea destul de vag. Eu cu iubita mea ne-am aşezat pe canapea şi aşteptam să se întâmple ceva, în timp ce ne sorbeam băuturile. Atmosfera asta era amplificată şi de faptul că se auzea numai muzica indie, moale, tristă. Bine, naiba, că a durat doar o jumătate de oră toată povestea asta pentru că eram pe cale să plecăm, când un grup mare de oameni a dat buzna. Feţe cunoscute şi-au făcut apariţia. Vocile au început să acopere muzică, paharele s-au golit şi umplut mai repede şi toată situaţia mergea spre bine. Mai ales că şi muzica a devenit mai vioaie, mai plină de bas, ce indemna la trezire, la o vreme bună.

Nu după mult timp şi-a făcut apariţia şi Dana. Surprinzător, a venit singură într-un loc unde cunoştea doar două persoane. M-am grăbit să o întâmpin şi m-am aplecat să o sărut de bun venit, însă ea mi-a evitat gestul. I-am luat haina şi am invitat-o în sufragerie. Am prezentat-o în grabă la câteva persoane. Fosta colega a Danei a luat-o de lângă mine şi a plimbat-o prin încăpere. Danei îi erau prezentaţi toţi bărbaţii singuri din seara aceea. La început mă ţineam şi eu după ele. Ştii, mai zicem ceva, mai facem o glumă. Nici unul dintre bărbaţi nu părea să fie interesat de Dana până când la întâlnit pe unu’, Roger. Un englez venit cu bursă în România. De când l-am văzut am avut o presimţire că el avea să recunoască ceea ce am văzut eu sau macat o parte. Am vorbit despre filme până când prietena mea m-a tras într-o parte şi mi-a zis să-i lăsăm singuri. Nu am vrut, dar nu am avut de ales. Dacă ziceam ceva părea suspicios.

Ne-am alăturat unui grup mai mare. Jucau un joc în care răspunsurile incorecte se pedepseau cu un shot de tequila. Am jucat şi noi, dar eu nu aveam chef. Greşeam multe răspunsuri, dar nu pentru nu ştiam sau pentru că voiam să beau, ci doar că nu eram atent. Tot timpul trăgeam cu ochiul la Roger şi la Dana. De fiecare dacă când ea râdea îmi imaginam că el îi povesteşte întâmplări magnifice din Londra sau de unde era el. Credeam că îi vorbea despre maşinile din Anglia, despre puburi, despre Big Ben şi Tamisa. Ce să mai, îmi imaginam că e complet amorezata de el şi o să plece împreună în undeva în Marea Britanie, departe de mine.

M-am oprit din joc la câteva minute după ce i-am văzut pe cei doi plecând din sufragerie. Când m-am ridicat de pe canapea mi-am dat seama că tequila îşi făcuse efectul. Îmi simţeam capul greu şi ochii obosiţi. Am plecat de acolo cu o imagine în minte: Dana cu frumosul ei zâmbet în braţele englezului. Nu i-am găsit aşa. Cei doi şi cu un alt cuplu stăteau în dormitor vorbind. Dana şi cu Roger pe o canapea mică, iar ceilalţi doi stăteau pe podea sprijinindu-se de zid. Bineînţeles, eu m-am înghesuit între cei doi pe canapea. Mi-am întins mâinile şi le-am sprijinit pe umerii amândurora, apoi am încercat să vorbesc în engleză cu accent britanic. Nu numai că nu am reuşit, dar cred că începusem să imit accentul australian. Îmi aduc aminte că faţă de pe podea mă ruga să-i las în pace şi să mă aşez şi eu jos. Eu tot ziceam „No, No” şi îl întrebam pe Roger cum e cu autobuzul cu etaj. Englezul era calm şi mi-a explicat. Eu eram mulţumit, până când m-am plictisit şi am început să fac glume cu numele Roger şi să imit staţiile de poliţie. Eu eram singurul care râdea, el doar zâmbea. Îmi tot ziceau să încetez, dar eu nu aveam de gând. Însă când nu am mai avut băutură în pahar, m-am ridicat de pe canapea şi am ieşit din cameră. Când m-am întors, spre surprinderea mea, am găsit uşa încuiată. Am bătut de câteva ori cu pumnul în uşă, dar nu ziceau nimic. II auzeam râzând pe partea cealaltă şi mă enervam şi mai tare. Eram pe punctul să lovesc usa cu piciorul când lângă mine a apărut amfitrioana din aceea seara. M-am scuzat repede şi am fugit pe lângă ea până în sufragerie şi i-am zis iubitei că trebuie să plecăm. Eu mă grăbeam să mă încalţ, dar nu prea reuşeam, şi îi tot ziceam că trebuie să mergem. Ea nu înţelegea ce fac. Într-un final, am reuşit să mă încalţ.

Pe drum, în timp ce mergeam spre casă, iubita mea nici nu voia să vorbească cu mine. Numai că în apropiere de casă eu am început să vorbesc. I-am spus că m-am dus peste Roger şi Dana şi despre glumele mele proaste, despre autobuz şi despre uşa încuiată. Nu m-a întrerupt, dar nu schiţă niciun gest. Când am terminat de vorbit, ea a zâmbit apoi a izbucnit în râs. La început râdea mai mult pentru ea, apoi râsul a crescut în intensitate şi într-un final râdea de se ţinea de burtă cu mâinile şi nu putea articula două cuvinte. Eu eram nedumirit şi în timp ce o priveam pe ea m-a apucat şi pe mine. Când am ajuns amândoi în bloc încă nu ne oprisem. În vreme ce liftul cobora de la etajul 10, ea a putut să spună primele cuvinte. Ce tâmpit eşti.

One thought on “Mai.

  1. Pingback: Ultimul capitol. August. « Leafs in february

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s