Cortazar

Din ultima serie de carti citite mi-au atras atentia opera lui Tolstoi Moartea lui Ivan Ilici( o nuvela scurta, must read) si un volum cu povestioare a le lui Cortazar( Un oarecare Lucas). ” Un oarecare Lucas” are povesti amuzante, povesti cu talc, care te pun pe ganduri, argumente etc Am transcris doua povestioare pentru cititori:

Amor 77

Si dupa ce fac toate cate le fac, se scoala, se spala, se dau cu talc, se parfumeaza, se piaptana, se imbraca si astfel, incet-incet, redevin ceea ce nu sunt.

Lucas si meditatiile ecologice

In aceste vremuri de intoarcere dezlantuita si turistica la Natura, cand orasenii considera viata la tara asa cum il considera Rousseau pe „bunul salbatic”, ma simt mai mult ca niciodata solidar cu : a) Max Jacob, care, ca raspuns la o invitatie de a-si petrece sfarsitul de saptamana la tara, a spus jumatate uluit, jumatate inspaimantat: „ La tara, acolo unde umbla puii cruzi?”; b) doctorul Johnson, care in toiul unei excursii in parcul natural Greenwich si-a exprimat cu energie preferinta pentru Fleet Street; c) Baudelaire, care a ridicat iubirea pentru artificial pana la notiunea de insusi paradis.

Un peisaj, o plimbare prin padure, o baie la cascada sau un drum printre stanci nu ne pot satisface din punct de vedere estetic decat daca ne sunt asigurate intoarcerea acasa sau la hotel, dusul lustral, cina si vinul, discutia de dupa masa, cartea sau hartia de scris, erotismul care le rezuma si le face posibile pe toate. N-am nicio incredere in iubitorii de natura care coboara din masina la fiecare cinci minute ca sa contemple o panorama si sa faca cinci sase pasi printre stanci; cat priveste pe ceilalti, acesti boy-scouts pe viata ce ratacesc prin lume sub niste rucsacuri uriase si cu niste barbi naprasnice, reactiile lor sunt mai ales monosilabice si exclamatorii; pentru ei, totul pare sa se rezume la a ramane din cand in cand ca prostii in fata unui deal sau a unui apus de soare, cu alte cuvinte, in fata celor mai banale lucruri din lume.

Oamenii civilizati mint atunci cand cad in extaz bucolic; daca nu au obisnuitul scotch on the rocks la sapte si jumatate seara, isi vor blestema ceasul in care au plecat de acasa ca sa suporte pe alte meleaguri taunii, insolatiile sau ghimpii; iar cei care traiesc aproape de natura sunt la fel de stupizi ca si ea. O carte, o piesa de teatru, o sonata nu necesita nici intoarcerea acasa, nici dusul; prin ele atingem inaltimile cele mai mari de care suntem capabili, acolo unde suntem cel mai mult din ceea ce putem fi. Un intelectual sau un artist care se refugiaza la tara nu cauta altceva decat linistea, salata proaspata si aerul curat; avand natura imprejur, el poate citi, picta sau scrie in lumina perfecta a unei incaperei bine orientate; nu iese la plimbare si nu scoate nasul sa priveasca animalele sau norii decat fiindca e obosit de munca sau de lenevit. Nu te increde, baiete, in contemplarea captivata a unei lalele atunci cand acest lucru e facut de un intelectual. Nu e decat o lalaea+ amuzament sau o lalaea+ meditatie( aproape niciodata in legatura cu laleaua). N-o sa gasesti niciodata un decor natural care sa reziste mai mult de cinci minute la o contemplare sustinuta, in schimb vei simti ca timpul nu mai exista cand ii vei citi pe Teocrit sau Keats, mai ales pasajele unde apar descrieri de natura. Max Jacob avea intr-adevar dreptate: La frigare cu puii!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s