Tu ce semn alegi ?

Acum ceva timp, de ziua mea, am primit un cadou foarte frumos. Este facut de mana, personal, la care mintea si sufletul au contribuit si nu se poate cumpara, foarte important, desi si un iphone sau alta jucarie electronica m-ar face fericit, hehe.

Oricum, acest cadou se constituie dintr-o adunatura de foi batute la masina, legate frumos cu o panglica gri ( sau poate nu, culorile mai greu). In hartii se gasesc diferite lucruri: sa cauti ceva, sa potrivesti anumite cuvinte, sa-ti imaginezi, sa povestesti. M-am gandit sa impartasesc o tema. Poate o sa urmeze si altele, nu stiu.

Intri intr-un bar plin cu semne de punctuatie. Stii ca in cinci minute o banda de raufacatori din Vestul Salbatic vor da buzna in bar, dar tu nu poti salva decat un singur semn. Ce semn de punctuatie alegi? Doar semnul acela il vei mai putea folosii. 

In timp ce barmanul ii tot raspunde semnului intrebarii, eu sorb dintr-un pahar de bere bruna, dulceaga. Iar semnul exclamarii se tot mira de stupiditatea intrebarilor si-si bea in pace whiskeyul. Atunci realizez ca banda de raufacatori din vestul salbatic se afla mai aproape decat credeam. Stiam ca o sa incerce sa-i prinda si pe restul. Apostroful si cu ghilimelele au cazut in timp ce adapam caii la o fantana, la marginea unui orasel. Au sarit peste noi imediat, cum boturile cailor au atins apa. Stiau ca o sa venim acolo. Ne asteptau. Si tot asa, au picat cam toti. Am ramas cu virgula, punctul, semnul intrebarii si cel al exclamarii.

Barmanul ii mai toarna raspunsuri, semnul exclamarii tot bea, pana cand incepe sa-si simta punctul greu, iar virgula si punctul sporovaiesc despre ceva. Dau berea capac si fac semn sa se opreasca muzica. Semnele se uita la mine. Le spun care este situatia.
Pot sa-l iau doar pe unul dintre voi….imi pare rau, dar asta e situatia. Nu se poate altfel.
Un suvoi de intrebari, vaiete si strigate izbucnesc. Toti sunt speriati, mai putin punctul. Virgula se da peste cap de cateva ori, semnul intrebarii se chircise rau de tot, punctul semnului exclamarii era pe jos. Barmanul fugise.
Fara voi doi, arat spre intrebare si exclamare, pot sa traiesc; o sa se inteleaga totul din mimica, punere in scena si treburi din astea. Fara virgula imi este aproape imposibil, dar trebuie sa reusesc. Da, o sa fie greu; Da, o sa trebuiasca sa exprim totul cat mai simplu si fara propozitii lungi, dar nu as putea sa traiesc cu povara de a nu pune niciodata punct. Ar fi prea mult. Sa stiu ca nu exista un sfarsit.
Atunci punctul sare de pe scaun, apoi la mine in buzunar. Imping usile rabatabile si-mi tin palaria cu mana, sa nu o sufle vantul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s