Disperare(3)

Si ultima parte din povestire. E partea care-mi place mai putin si cred, sper ca pe viitor sa o rescriu sau sa continui povestea intr-un fel. Pana atunci, bucurati-va sau nu de toata povestea. Unu, doi

A doua zi, la micul dejun, a continuat cu gătitul şi tot aşa şi următoarele zile. Nu-şi mai mirosea mâinile, iar dus făcea rar şi, de obicei, imediat gătea ceva după. Îşi făcea gustări că bruscheţe sau alte chestii semipreparate. Sandvişurile au devenit ceva mai mult decât două felii de pâine şi o bucată de salam intre. Mini-opere de artă, îi plăcea să zică. E ceva care-i făcea plăcere şi l-a scăpat şi de povara de a-şi mirosi degetele tot timpul şi disperat să se spele până când se albeau de tot. Acum gătea. Nu se mai gândea la moarte sau la mirosul prevestitor pe care corpul emana. Se liniştise. Uitase şi de bătrână care-i ghicise în cărţi.

Gătea şi când s-a întors Teo acasă. L-a uimit. George nu gătea şi nici nu stătea prin bucătărie, de frică să nu miroasă a mâncare. Acum, amesteca în două tigăi, toca legume, în cuptor carnea se rumenea, şi foile pentru plăcintă erau întinse pe masă.

–          Ce s-a întâmplat cu George?, a râs Teo

–          Nimic, ia gusta asta, eu zic că i-ar mai trebui puţină sare, a răspuns George

–          Ce faci? N-ar trebui să fii la muncă?

–          Nu, gustă!, i-a întins o lingură de lemn cu puţin sos în ea

–          Mm, e bun, nu-i mai pune sare

–          Bine, dă-te puţin, trebuie să dau merele pe răzătoare

–          Eu ies, să nu miros tot a mâncare.

Masa a fost bogată. Au avut felul întâi, doi şi deşert.Au fost veseli. Teo a povestit experienţa din Belgia şi au băut vin, iar când s-au săturat, stând pe spate, cu burţile pline, lui George i-a fost îngăduit să fumeze acolo. A tras o farfurioară aproape de el, folosită atunci pe post de scrumieră, şi s-a lăsat şi mai mult în scaun. Nu mai vorbeau, nu mai povesteau. Priveau la televizor şi beau. Teo s-a dus la baie. Nu uitase că înainte să plece George era speriat că-i miros degetele şi credea că o să moară. Se gândise să vorbească serios cu el pe tema asta, dar acum îl găsise gătind, fericit şi nu ştia dacă să-i tulbure această stare. „Trebuie să vorbesc cu el”, şi-a spus, apoi s-a spălat pe mâini şi s-a întors la masă, lângă fratele său.

–          Când am plecat erai cam supărat cu mirosul de mâncare, acum văd că nu te mai saturi

–          Ah, asta a fost, dar acum nu mai am nimic cu asta

–          Şi a dispărut mirosul de mâncare de pe mâini?

–          Nu ştiu, de când am început să gătesc nu am mai avut timp

–          Erai foarte afectat de asta atunci

–          Dar nu mai sunt, de ce tot pui întrebări?

–          Păi, în urmă cu o săptămână erai speriat că ceva nu e în regulă cu tine, iar acum eşti super fericit, nu că m-aş supăra, întreb şi eu

–          Mă simt mai bine pentru că nu mă mai gândesc dacă degetele îmi miros, acum tot corpul meu are aceeaşi aromă de prăjeala şi mâncare

–          Şi dus nu faci? În oraş nu ieşi?

–          Mă spăl, doar nu sunt un animal, iar în oraş nu am aşa mare nevoie să ies. Pot să invit lumea aici. O să le gătesc ceva

–          Nu o să poţi trăi aşa

–          De ce nu? Am ceva bani strânşi. Nu consum aşa mult şi bani pentru alimente dai şi tu, că doar nu eu mănânc tot

–          Presupun… văzând că nu prea reuşeşte, a renunţat la dialog, iar George a plecat din cameră.

A doua zi, după muncă, George l-a întâmpinat pe fratele lui cu o masă pe cinste. Tot felul de bunătăţi. Contrar aşteptărilor, Teo s-a supărat.

–          Nu poţi să faci asta. Nu poţi să găteşti tot timpul. Încă mai e mâncare de ieri, destulă.

–          Lasă că nu strică

–          În felul ăsta o să ai mâncare depozitată şi în sufragerie. Trebuie să te opreşti.

–          Iar începi?

–          Ceva nu e în regulă, înţelegi?

–          Tu nu înţelegi

–          Fă-mă

–          Când gătesc nu mă mai gândesc la mirosuri, moarte, afurisitele mele de degete. Şi în plus, nu îmi pasă, pentru că nu pot să-mi dau seama dacă e ceva din mine sau doar pentru că am stat în bucătărie. Mi-e frică să mor. Nu vreau. Deşi ştiu că o să se întâmple, chestia cu degetele, înainte să pleci, era un semn. Am fost şi la o ghicitoare.

–          Sper că glumeşti. Ştii şi tu că e doar o prostie în capul tău. Dacă ar fi moartea ar mirosi a ceva putrezit, nu a mâncare. Şi ghicitoare, serios? Tu care râdeai de toţi.

–          Eram disperat, trebuia să apelez la ceva

–          Nu înţeleg de ce te gândeşti la moarte. Nu are rost. Nu o să mori acum. În plus, toţi suntem aşa. Noi, oameni, ne-am născut cu moartea în noi. Ne ducem traistă pe acest interludiu dintre naştere şi moarte. Chestia e să nu te gândeşti la asta. Tu trebuie să ai grijă de traista ta, poate şi de a altuia, dar fără să fii obsedat de momentul când o să pui bagajul deoparte. Dacă gândeşti aşa o să rămâi paralizat şi nu o să poţi trăi.

–          La ce bun toate astea?

–          De când eşti tu aşa pesimist? Ştii şi tu răspunsul. Nu te mai gândi şi nu mai găti. Promiţi?

–          O să încerc

–          De gătit… poţi continua, dar nici chiar aşa.

5 thoughts on “Disperare(3)

  1. Pingback: How not to live your life « Lumea vazuta de Burete

  2. Pingback: Eliade si Cioran despre Greg House « tudorxander

  3. Aaaa, m-ai lăsat așa..în plop. Are final, dar nu prea. După părerea mea, ar merge o continuare.
    Și recomand o citire atentă, când ai timp: lipsesc niște virgule, ai mai scăpat diacritice unde nu era cazul și alte nimicuri de astea, din neatenție.
    Una peste alta, îmi place cum scrii.

    • Multumesc:) La diacritice e problema cu un program autocorect, asta cam baga pe unde i se pare lui ok. Am mai modificat, dar mai scapa. Iar virgulele tot timpul au fost o problema pentru mine:))
      Mersi ca ti-ai pierdut din timp cu textu meu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s