Personaje

Zilele astea am mers cu avionul, cu trenul. Locuri unde, vrei, nu vrei, intalnesti personaje de oameni. Am vazut tot felul de caractere. Numai in gara la Manglia am avut parte de vreo 4 ciudatenii. O babuta ce se invartea prin gara cu o bicicleta pe care abia o sprijinea. O tiganca care-l sfatuia pe barbatu-su sa se aseze in tren unde vrea pentru ca “nu conteşte unde te aşezi”. Un tip care intreba tot timpul “Da’ unde e ala?”, indiferent de ce raspuns primea. Unu care semanan cu Gerard Depardieu si nu stiu de ce, dar de fiecare data il prindeam ca se uita la mine si la Irina inainte de a vorbi, de parca ar astepta aprobarea noastra. Asta doar in gara.

In tren am avut parte de doua chestii ciudate. Un cuplu, baiat si fata (18-25 de ani). El ii zicea fă, ea accepta, vorbeau tare, ascultau muzica la fel de tare si scoteau capul pe geam ca doi caini. Ah, si isi storceau cosurile unuia altuia.  Personajul cu numarul doi este un barbat(40-50 de ani) chel, arata putin a Hitman( cei care stiu jocurile) si pe cap avea o palarie de cowboy. I-am auzit toata povestea de viata pentru ca vorbea cu oricine. Dupa ce si-a sunat toti cunoscutii, printre care si o femeie, a inceput sa vorbeasca cu oamenii din tren. Omu fusese ospatar, manager de restaurant etc in mai multe locuri si acum isi cauta de munca. Nu era chiar atat de ciudat, dar avea un mod de vorbire aparte. L-a pus pe unu Petrica sa caute pe internet joburi, a sunat-o si pe una din Ploiesti. Si inainte sa-i spuna femeii ce vrea a spus ceva de genu: “Am calatorit doua zile cu trenul, stii in cautare de munca, stii nu e usor si sunt tras la fata, obosit, eu nu-s asa de obicei” si in final sa o intrebe daca vrea sa iasa la o cafea, cat timp e el in Ploiesti, undeva pe la 7 dimineata. Si trebuie sa va spun ca omul asta nu crede in anunturile de munca unde se cere CV. A mentionat asta de cateva ori. In cazul asta nu stiu daca o sa-si gasesca de munca prea curand.

Nu sunt cazuri prea iesite din comun, dar na, asta a fost. Sunt siguri ca si voi dati peste tot felul de personaje prin calatoriile voastre.

Radu, Clara, Anca, Tudor, Irina, Alexandra….ceva povesti?

Spre Ploiesti

8 thoughts on “Personaje

  1. Nu toate calatoriile sunt pline de personaje care sa-ti lase vreo impresie. Dar am noroc ca ma plimb destul de des si mai apare din cand in cand cineva. Odata am stat langa o femeie destul de in varsta, avea in jur de 60 de ani. De abia se misca si era incaltata in niste adidasi jerpeliti si, in plus, in vreo 3 perechi de sosete groase. Dar mi-a placut de ea, era dadaca unei fetite din Bucuresti si pentru asta facea naveta in fiecare zi. Ii era drag de ea si avea nevoie si de bani, de asta se chinuia cu drumurile. Si mi-a mai povestit si de o nepoata, redactor la Click, care castiga in jur de 30 de milioane :))

  2. Sa ziceti merci ca nu v-a agasat nimeni. Dar la ce figuri periculoase aveti si tu si Irina, nu s-ar lua nimeni de voi :))))))
    Eu tot am parte de intalniri dragute cu batrani simpatici. Acum o luna si ceva m-a oprit o doamna pe strada, in Valcea, ca sa imi spuna sa dau cu spirt pe dresuri ca sa nu se mai lipeasca de rochie. Avea vreo 80 de ani si o operatie la gat, deci vorbea foarte incet. Dar asta nu a oprit-o sa imi dea mai multe sfaturi de viata. Mi-a spus sa ma sacrific niciodata pentru nimeni, pentru ca tot singuri ramanem. Si la sfarsit a subliniat: “barbatii sunt toti niste porci”. Simpatica.
    Dupa asta, exact de ziua mea, o alta batranica m-a abordat pe scarile rulante de la metrou. Mi-a spus ca am o rochie tare frumoasa si m-a intrebat cati ani am. I-am spus ca exact in ziua aia implineam 22, iar ea mi-a urat la multi ani si mult noroc. “Pentru ca, fara noroc, poti fi si frumos si destept, e degeaba”. Am ras. Seara am pierdut portofelul – lipsa de noroc.
    Si mai sunt intamplari…Ar trebui sa ne facem un obicei, ca o sezatoare, in care sa povestim despre intalnirile interesante🙂

  3. Ha, dupa ce am citit povestirile tale şi ale fetelor cu oameni din tren sau de pe stradă, nu pot să nu mă gândesc la drumurile spre Moldova. Aş începe sa povestesc, dar nici nu ştiu de la ce capăt să o apuc.
    1. Înainte de Paşte anul trecut, am întâlnit în tren o bătrână pe nume Ana, care la prima vedere nu avea nimic deosebit faţă de alte bătrânele cu basma pe cap. Ea avea. Mi-a povestit că a lucrat la studiourile Buftea toată viaţa şi a făcut filme cu Nicolăescu, că americanii ne vor răul, că presa e masonă şi m-a sunat când trebuia să ajungă trenul în Vs ca să vadă dacă am ajuns cu bine acasă.
    2. Eram astă vară într-un parc din Vaslui şi toată seara a stat pe capul meu un om care ţinea în mână o sticlă de Babanu’ şi care era convins că sunt fata lui Amza Pellea. După ce l-am uşuit de mai multe ori, mi-a zis că n-am cum să fiu ea şi m-a făcut proastă.
    3. Acum câţiva ani, în acelaşi parc din Vaslui, am cunoscut o tanti care bea Cavadoro. Era “poetesă” şi m-a atenţionat că în câţiva ani numele ei va fi în toate manualele de română. O chema Marina Costea.
    Mai am, dar vi le mai spun la o bere după licenţa😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s