We need to talk about Kevin

Stiam de film de la aparitie, dar nu m-a incitat sa-l vad. De ce as vrea sa vad un film despre o relatie anormala dintre un fiu si o mama. Nu ma interesa. Faptul ca am inceput sa scriu despre el inseamna ca l-am vazut. Avea note bune si am zis “What the hell”, hai sa-l vad.

“We need to talk about Kevin” abordeaza relatia dintre Eva (Tilda Swinton) si Kevin( Rocky Duer-bebelus, Jasper Newell-8 ani, si Ezra Miller-adolescent). Eva a ramas insarcinata, dar nu parea foarte incantata de acest lucru. Parca aceasta usoara deceptie s-a transmis copilului. Iar acesta a devenit cosmarul oricarei mame. De cand e mic, Kevin dovedeste ca are o rautate innascuta si face orice, doar pentru a o scoate din minti pe Eva. Intrevedem un moment de umanitate in Kevin atunci cand el se imbolnaveste, iar mama lui are grija de el. Prea putin insa.

Povestea nu este prezentata liniar in ordine cronologica, ci fragmentat, alternand de la prezent la trecut. Eu zic ca functioneaza o astfel de structurare si reuseste sa creeze tensiune si te tine atent la film, iar fragmentarea nu este atat de abrupta, incat sa creeze confuzie. Poti tine mine foarte usor unde se petrece actiunea (trecut sau prezent) doar privind coafura Tildei Swinton:). Povestea merge, e interesanta, fluida, insa singura problema este in legatura cu sotul Evei. Acesta este complet rupt de realitatea din mediul familial si el crede ca Kevin e un baiat perfect normal si ignora total ce-i spune sotia lui. Chiar asa? Cum sa ignori vorbele sotiei tale si sa nu cercetezi cat de putin adevarul in situatia lor? Poate ar  mai fii o mica problema si cu sfarsitul, insa despre asta o sa vorbesc putin la final-cu spoiler alert.

Regia este perfecta. Si se vede faptul ca s-a incercat sa fie un art-house film, iar eu zic ca a reusit. Lynne Ramsay, oarecum anonima, a creat o regie foarte buna. Avem parte de cadre detaliu foarte sugestive (vopseaua rosie in par), cadre statice excelente (cand Eva isi panseaza fiica ranita) si exemplele pot continua. Din acest punct de vedere este ireprosabil. Felicitari pentru aceasta performanta.

Si urmeaza sa atingem alt punct forte al filmului. Jocul actorilor. Uau. Tilda Swinton si Ezra Miller (adolescentul Kevin) sunt excelenti si “lupta” dintre cei doi este un deliciu, as putea spune. John C. Riley nu stiu ce cauta in filmul asta, insa apare atat de putin, incat nu supara. Mie nu-mi placea Tilda, insa dupa performanta asta cred ca o s-o privesc altfel.

Da sau Nu? Clar Da! Recomand daca va plac copiii, daca nu va plac, daca va place Tilda sau nu. Povestea este destul de buna, incat sa duca filmul pana la capat fara probleme, imaginea este excelenta, la fel si jocul actorilor.

Spoiler

Finalul. Cred ca toti care ati vazut filmul va intrebati “de ce ?”. De ce e atat de rau cu mama lui, de ce face toate chestiile alea. Swinton vrea sa stie acelasi lucru si-l intreaba, iar Kevin ii zice “Credeam ca stiu. Dar acum nu mai sunt atat de sigur”. Ei bine, e un raspuns cat se poate de nesatisfacator pentru cei curiosi, insa eu zic ca nu e atat de important sa stii asta. Nu modifica cu nimic daca afli un motiv anume (era trist, invidios etc) sau sa afli ca era posedat de un demon sau ca era nebun. Pana la urma nu conteaza de ce, ci mai degraba conteaza ce s-a intamplat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s