1984- Am ras dar nu era rasul meu

Aproape in fiecare an aud cat de buna e cartea lui George Orwell (pe care-l eu tind sa-l amestec cu Orson Welles, dar asta e alta poveste). Care carte? 1984. O gasesti in topuri, gasesti referinte in filme despre carte si asa mai departe. Am ezitat putin sa o citesc pentru ca (multi) oameni o trateaza ca pe ceva super tare doar pentru ca  se spun lucruri care s-au intamplat cu adevarat in perioada comunismului etc. Maybe I’m wrong. Nu conteaza.

Am pus mana pe carte printr-o imprejurare fericita si uite asa m-am apucat de citit.

E buna. Mi-a placut, am citit-o repede, m-a amuzat si m-a intristat. 1984,  un an in care lumea era impartita in 3 mari zone- Oceania, Eurasia si Estasia si toate aveau un sistem totalitar la conducere. Pe langa o prezentare generala a situatiei, noi urmarim povestea lui Winston, un angajat al Ministerului Adevarului. Ca orice om normal, el avea dubii despre sistem si nu era doar o simpla drona. Prin ochii acestuia vedem tot felul de absurditati ce se intampla in lume si de ce capabil Partidul sa faca.

De ce am ras, dar nu era rasul meu? Pentru ca ma fascinau si radeam de toata situatia si masurile absurde pe care le implementau cei de la guvern, doar pentru a tine de putere. Indoctrinarea copiilor (isi parau parintii daca auzeau ceva suspicios), stergerea trecutului (pt a aliena si a-l face pe om sa-si piarda simtul asupra timpului si realitatii), supravegherea constanta, lipsa timpului liber si multe altele.

La momentul potrivit intra in scena si un personaj feminin, astfel Orwell reusind sa creeze si mai multa tensiune si curiozitate. A existat un singur moment in care m-am  plictisit: cand citeam din fragmentele din cartea lui Goldstein. In acel punct stiam destule despre lume si despre cum functiona sistemul, iar eu voiam doar sa vad ce se intampla mai departe cu Winston.

Spre final cartea a reusit sa ma emotioneze (lucru care se intampla destul de rar) prin urmatoarele versuri: “Sub castanul infrunzit/ M-ai inselat, te-am fraierit/ Si-unul si-altul, pacalit / Stam sub castanul infrunzit” . Intr-o anumita imprejurare, vedeti voi care.

Mi-a placut si o recomand tuturor impatimitilor de lectura.

In viitorul apropiat as vrea sa citesc o alta carte despre lumea noastra: A Brave New World de Aldous Huxley. Un viitor ce pare mai apropiat de ceea ce traim noi in prezent.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s