Muzica si film-cafeneaua de “flori”.

A trecut ceva timp de la ultima postare, dar trebuie sa stiti ca am cam fost ocupat. Nah. Nu prea am avut chef, sincer sa va spun. Cateodata am perioade din astea cand as vrea sa scriu, dar nu am chef si stau asa intr-o stare idioata pana cand scriu. Anywayyy, vreau sa va zic de un film pe care l-am vazut.

Inainte sa vorbesc despre el, as vrea sa-mi spun un of. Despre cum unele filme trec neobservate, in timp ce masinaria de la Hollywood ne baga pe gat numai tampenii. Filmul despre care vreau sa va vorbesc, Cafe de Flore ii este numele, a aparut acum un an aproape, iar eu abia saptamana trecuta l-am vazut. Cam la fel s-a petrecut si in cazul lui Mr. Nobody (aparut in noiembrie 2009, iar eu l-am vazut pe la sfarsitul verii lui 2010). Le-am mentionat pentru ca ambele sunt filme bune, dar care au trecut cam neobservate de foarte multa lume. Nu sunt eu radarul filmelor, dar urmaresc domeniul destul de atent si inca imi scapa filme de calitate.

Filmul mizeaza foarte mult pe muzica, asa ca si eu o sa presarez melodii(din film) intre randuri.

Cafe de Flore e frantuzesc, e despre iubire, sacrificiu, familie si relatii. Nu e pentru toata lumea. Paradoxal pentru ca viata omului este reprezentata de o serie de relatii, de interactiuni intre oameni, iar din cand in cand aceasta intereactiune devine iubire. De aceea, ma gandesc ca mai multa lume ar putea “trai” filmul asta.

Cafe de Flore e impartit in doua parti: o poveste ce se petrece in Parisul din trecut, unde ii avem in prim plan pe Jacqueline (Vanesa Paradis) si pe copilul ei, iar a doua parte este centrata pe un DJ din Montreal si cum incearca sa se descurce cu noua prietena, fosta sotie si copiii. Actiunea sare de la Paris la Montreal sau invers. Nu par ca ar avea legatura, dar cumva au. Mi-a placut si nu m-am plictisit si m-a surprins oarecum finalul. Amandoua povestile au fost ok, desi eu urmaream mai cu atentie ce se intampla in viata lui Antoine (Dj-ul).

Regizorul, Jean-Marc Vallee, a mizat mult pe muzica, in special pe melodiile Cafe de Flore si Breath de la Pink Floyd. Acestea devin lait-motive de-a lungul filmului. Eu zic ca ia iesit si a avut inspiratie cand a ales melodiile.

Imaginile au o simplitate si curatenie placuta, insa montajul este locul unde exceleaza filmul. Vallee s-a jucat cu tot felul de taieturi, flashbacks, dar si flashforward. O melodie facea trecerea de la o poveste la alta si asa mai departe.

Pentru ca muzica este o parte integranta a Cafe de Flore, chiar si unii actori sunt cantareti. Binecunoscuta Vanessa Paradis, dar si Kevin Parent (Cafe, fiind primul si singurul film din repertoriu). Mi-a placut de Paradis in acest rol, dar si de Helene Florent. Overall, actorii primesc note bune.

Cafe de Flore este un film care te face sa zambesti, te si intristeaza si ramane cu tine un timp. Enjoy.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s