Times are changin’

 

Se sprijinea pe stâlpul coşului de baschet din curtea interioară a liceului. Şi-a tras fermoarul gecii de piele până sus, apoi a aprins o ţigară.

Undeva la etajul al doilea, fetele din clasa XI-ea E îşi dădeau coturi şi chicoteau în timp ce profesoara de matematică se uita încurcată la tabla plină cu numere. Colega de bancă a Miei i-a spus să se uite pe fereastră. L-a văzut cum şi-a ridicat fermoarul gecii de piele şi cum şi-a aprins o ţigară, apoi s-a întors fericită spre colega de bancă.

În mai puţin de 10 minute curtea era plină de elevi. Mia şi-a luat la revedere de la prietenele ei şi a fugit spre el. S-au sărutat scurt apoi el şi-a pus mâna după umerii ei. Era blondă, roşie în obraji şi cu ochii albaştri. Au mers la cafeneaua din cartier. La intrare se aflau băieţii din gaşca lui. Toţi erau îmbrăcaţi aproape la fel, jeanşi, pantofi sau ghete, tricou şi geacă de piele. L-au salutat apoi şi-au văzut de treabă. El a comandat pentru amândoi. A luat un pai roşu dintr-un pahar de pe masă şi l-a băgat pe gâtul sticlei de cola. Ea îi vorbea despre colege şi cum profa de matematică vorbea singură la tablă. Cu spatele la ei, murdară de cretă pe fustă, bălmăjea, plimbându-se pe lângă catedră. Veniseră mulţi profesori tineri de când terminase el. O asculta pe jumătate absent şi, pentru că nu putea fuma în cafenea, tocea cu dinţii paiul roşu.

–          Ştii ce mult voiam să fac parte din gaşca ta?, a spus ea

–          Ah, da?

–          Vara voiam şi eu să stau cu voi pe faleză. Cât de tare vă distraţi în timp ce noi, ţâncii, ne dădeam în carusel, trăgeam la ţintă şi plecam acasă cu un ursuleţ de la vreun băiat slăbănog şi cu ochelari. Voi stăteaţi, râdeaţi de noi şi fetele roiau pe lângă voi. Aşa de mult mi-am dorit, însă nu puteam.

–          Nu puteai atunci. Erai prea mică.

–          Da, regula… De aceea mi-am dorit să treacă anul mai repede să pot să stau şi eu cu voi.

–          Hai să te duc pe faleză, a spus el.

În timp ce mergeau, marea s-a deschis în partea stângă, iar în dreapta era parcul de distracţii părăsit. Iarna era pustiu şi doar cei fără casă bântuiau printre fiarele ruginite, cu vopseaua scorojită. Un carusel părăsit, o casă a groazei fără stafii, un traseu de karting stricat şi altele. Însă multe din locurile astea miroseau a urină şi rahat. Vara reveneau comercianţii, îi alungau pe cei care-şi făcuseră casă acolo, spălau şi vopseau, sperând ca zilele lungi de vară să le aducă un profit. Însă pentru ei, cei din cartier, tristeţea locului persista şi vara.

S-au oprit în dreptul unei banci, însă nu s-au aşezat ci au rămas sprijiniţi de balustrada din lemn ce delimita plaja de parcul de distracţii. El şi-a aprins o ţigară şi i-a oferit şi ei una. A irosit câteva chibrituri pentru că vântul îi sufla băţul imediat ce se aprindea.

–          Îmi place locul ăsta vara… iarna mă întristează. E frig şi oamenii se chircesc cât mai mult în paltoanele şi gecile lor. Fiarele astea, ea s-a întors, pentru un moment, spre carusel, scârţâie la fiecare adiere de vânt, dar nu mai este muzică sau glasuri de copii să le acopere. Aşa e?

–          Nu ştiu. Mie îmi cam place. E linişte aici, a spus el

–          Şi mie, a completat Mia uşor ruşinată, dar eu tot prefer vara.

Fuma neîndemânatic. Se putea observa că era printre primele dăţi când ţinea o ţigară în mână. Mama ei, casnică, dar care mai croia câte ceva pentru vecine, era complet împotriva fumatului. „Însă am văzut-o eu că mai trage câte un fum, când îi mai vine o femeie pe acasă cu o fustă ce trebuie lărgită”, i-a mărturisit ea. Vântul îi sufla părul blond, uşor creţuliu în toate părţile. El o găsea adorabilă.

S-au aşezat în cabina de comandă a unui rollercoaster vechi. El stătea în fund, cu spatele sprijinit de peretele cabinei umplut de grafiti. Ea şi-a improvizat un scăunel şi s-a aşezat cuminte pe el. Îşi verifica machiajul într-o oglinjoară în formă de inimă, când el a început deodată să vorbească.

Ne place să avem vise şi ne place să credem că încercăm să le urmăm. Mama, încă de când eram mic, îmi spunea că pot să fac orice când o să fiu mare. În fiecare seară, înainte de culcare, o luam la întrebări: astronaut? Şi ea zicea da, vedetă rock? da, doctor? sigur, avocat, inginer, fotbalist, actor… tot timpul acelaşi răspuns. Creştem cu speranţa în suflet încă de la naştere. Suntem condamnaţi să încercăm.

Mia şi-a dat părul blond după ureche şi a zâmbit pentru o clipă. În timp ce vorbea, el îşi plimbă ochii dintr-un loc în altul.

Îl vedem pe Mick Jagger şi încercam să-i copiem mişcările, ne uităm la videoclipuri cu Rolling Stones şi îl iubim pe Keith Richards, mai mult ca voi, fetelor. Bem mult la petreceri, sperând să dăm vreo frază demnă de Jim Morrison. Ceva ca… el a închis ochii şi a bătut de câteva ori din degete, ca „Love cannot save you from your own fate”. Minţim fetele că suntem scorpioni ca dragul de Jim, le spunem că e cea mai profundă dintre zodii, dar noi vrem doar să ne strecurăm mâinile pe sub bluziţe fine şi parfumate. Luăm chitări şi învăţăm să cântăm la ele, studiem piese şi riff-uri celebre. Într-o noapte reproducem o porţiune din Stairway to Heaven sau cam aşa ceva. Vi se face pielea de găină şi noi ştim că am atins coarda care trebuie. După ceva vreme, ne străduim şi noi să compunem ceva original. Stăm turceşte pe covor, cu chitara în braţe, o foaie în faţă şi scriem versuri penibile. Aruncăm versuri şi note pe foaie, poate s-o lipi ceva. Căram instrumentul peste tot, sperând la inspiraţie. Cu buricele degetelor întărite, majoritatea renunţăm la chitară, o lăsăm într-un colţ sau o vindem. Renunţăm la cântat, însă nu şi la atitudinea rock.

Fata s-a lăsat uşor în faţă. Şi-a prins genunchii la piept. Nu ştia cum să reacţioneze. Din fericire, el nu a stat mult pe gânduri şi a continuat:

Râdem de sensibilitatea lui James Dean, dar îi imităm nonşalanţa din Rebel fără cauză, purtăm geci de piele şi ne suflecăm mânecile tricourilor ca el. Stăm în faţa oglinzii cu ţigara între buze, imitându-l pe Belmondo. Ne dăm părul cu gel şi purtăm ochelari de soare şi când nu e cazul. Jinduim după femei ca Jayne Mansfield, Elizabeth Taylor, Marilyn Monroe, Sofia Loren, Anna Karina sau Brigitte Bardot. Şi căutăm farmecul lor în voi, ne uităm şi poate, poate, aduci ceva a Liz Taylor sau Anna Karina. Eu de asta te-am ales, îmi place cum îţi prinzi părul, semeni cu Bardot din „Le mepris”.

A vrut să vorbească, dar s-a mulţumit cu un zâmbet şi cu o roşeaţă în obraji.

Când scoatem o fată în oraş îi zâmbim şmechereşte (el o privea atent şi i-a zâmbit doar într-o parte, iar o gropiţă s-a format pe obrazul stâng), ne aplecăm puţin în faţă apoi îi mângâiem obrazul aşa (dosul degetelor lui au atins pielea fetei) apoi le sărutăm uşor buzele (de data asta nu a făcut ce descria, s-a lăsat înapoi pe spate). Nu vrem să le speriem. Dorim cât mai multe buze, cât mai mulţi sâni şi să pipăim cât mai multe funduri. Vrem ca femeile să se îndrăgostească de noi doar pentru că apoi să le frângem inimile. Acceptă să facă dragoste cu noi din iubire, iar noi doar pentru că ne arde în pantaloni.

Citim cărţii ca ale lui Kerouac şi vrem să ne luăm picioarele la spinare. Mâncarea de cartofi a mamei nu mai e bună şi vrem să mâncăm burgări şi să fumăm. Să ne întindem picioarele pe fereastră, în timp ce altcineva conduce pe şoseaua întinsă. Să bem cu străini în cârciumi din oraşe uitate de Dumnezeu, să le povestim căcaturi din marele oraş, să ne lăudăm cu aventurile noastre şi le descriem sânii voştri fermi. Când ne plictisim, ne scuzăm şi ne urcăm în maşină, mai avem mult de mers. Asta am vrea, dar benzina e scumpă şi nici autostopu’ nu mai merge. Toţi se uită la tine ca şi cum ai fi un criminal şi vrei să le furi toţi banii şi să le violezi femeile. Câteodată mai opreşte unu’ plictisit care vrea un companion de drum. Simţi mirosul de bere ieftină în respiraţia lui, dar te urci. Se întunecă şi trebuie să ajungi în următorul oraş. Dacă eşti fată, toţi care se opresc se aşteaptă să le-o sugi drept mulţumire pentru fapta lor eroică. Nişte căcănari.

Fumăm pentru că ne aduce aminte de taţii noştri. Când ajungeau acasă şi miroseau a ţigări, transpiraţie şi alcool. Ne ridicau în braţe şi ne sărutau frunţile, apoi ne strângeau la pieptul lor. Mirosul ne făcea să plângem, să vrem la mama. Ele aveau o mireasmă placută de şampon sau săpun. Prima ţigară pe care am fumat-o a fost de la el. M-a trimis să-i cumpăr un pachet şi am scos şi eu una. Bineînţeles, a observat că lipsea, dar am zis că mi-a cerut un vecin şi i-am dat. A strâmbat din nas, dar m-a lăsat în pace. M-am strecurat în bucătărie, am furat o cutie de chibrituri şi am fugit în spatele blocului. Mama era prea ocupată cu oalele ce-i abureau ochelarii.

Ştiam cum să o ţin şi cum se face, exersasem pe chiştocuri găsite pe jos, dar niciodată nu m-am înecat atât de tare ca atunci. M-am încăpăţânat şi am tot încercat. M-a usturat gâtul toată ziua. Fumam pentru că voiam să fiu ca el, însă cu cât creşteam, cu atât îmi dădeam seama că nu voiam să mă ratez ca el. Apoi am continuat să fumez ca să-i fac în ciudă. Nu-i plăcea că-i cheltuiam banii. Noi îi uram pentru bătrâneţea lor, iar ei ne urau pentru tinereţea noastră.

S-a oprit din vorbit. A răsuflat greu, ca şi cum ar fi ieşit de sub apă după mult timp. Ea ţintea podeaua. El a pipăit buzunarele gecii şi a scos un pachet de ţigări mototolit şi o cutie de chibrituri. A fixat ţigara între buze şi a scăpărat un chibrit. Mirosul de potasiu a răsuflat. A tras de câteva ori, apoi a eliberat fumul.

–          Uite ce e, a spus deodată fata. Eu nu am chiulit de la ore şi să risc să fiu pedepsită de mama doar să-ţi ascult problemele. Voiam ceva aventură, toţi băieţii cu care am fost erau plicticoşi. Credeam că tu o să fii fun. Voiam să fie o zi fun.

S-a ridicat şi s-a scuturat puţin, apoi a ieşit din cabină. El a zis ceva, însă vântul i-a spulberat vorbele.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s