Liberal arts

liberalCel de-al doilea film al actorului, regizorului si scenaristului Josh Radnor sau Ted Mobsy (How I Met Your Mother), cum il stim mai multi. Primul s-a intitulat Happythankyoumoreplease, intr-un cuvant, da. A fost ok, insa parca a avut mai multe lucruri negative decat pozitive. Liberal Arts are mai multe lucruri bune decat negative, ceea ce inseamna ca evolueaza sau ca Radnor a avut mai mult control asupra ceea ce a povestit.

Jesse (Josh Radnor) este un “ghid de vocatie” (guidance counselor) la o facultate/liceu din New York. Il gasim cam plictisit cu viata lui, asa ca nu ezita sa se reintoarca la facultate (Ohio) pentru a spune niste vorbe frumoase despre un profesor ce urma sa se pensioneze. Acolo intalneste un cuplu, prieteni cu profesorul, si pe fiica acestora-Zippy(studenta in primul an la facultate). Desi este o diferenta de varsta considerabila intre Jesse si Zippy (16 ani), acestia se inteleg foarte bine.

Povestea este interesanta si mi-a placut ca este realista. Relatia dintre ei doi nu se transforma imediat in una de iubire. Nu e o chestie magica, insa sentimentul este acolo. Prima despartire, cand el trebuie sa se reintoarca la New York, e cam ciudata si este incheiata cu o strangere de mana amuzanta. E ceva mult mai probabil sa se intample in realitate decat un sarut pasional.  Al doilea lucru care mi-a placut a fost faptul ca au fost atinse subiecte interesante: cum te ajuta cartile, dar ca exista si anumite dezavantaje, despre vise si ce inseamna viata dupa absolvire. Nimic prea filozofic, dar interesant.

Eu am un loc moale:D (soft spot), o afinitate pentru J.Radnor. Inca de cand l-am vazut in serialul HIMYM m-am gandit ca e un tip inteligent. Cu filmele astea doua, Happy…si Liberal Arts, a demonstrat ca stie cateceva despre muzica, carti, film si viata. S-a vazut de-a lungul filmului iubirea lui fata de New York prin catredele generale cu statuile, podurile si strazile orasului, dar si iubirea pentru Ohio, locul unde s-a nascut. A insistat mult asupra frumusetii naturale a locurilor din Ohio si a cladirilor rustice. Lui Radnor ii place sa ne arate cat mai mult prin cadre generele sau de ansamblu, unde persoanjele abia se vad. Se poate observa, de asemenea, faptul ca i-au placut filmele Before Sunrise si Before Sunset (dupa cum ne spune pagina imdb), dar si prin preferinta a scenelor de walk and talk.Un alt motiv pentru care mi-a placut este ca de multe ori m-am identificat in ceea ce se spune in film: despre carti, despre muzica clasica si asa mai departe.

Mi-au placut toti actorii, chiar si Zac Efron, care are un rol minor, apare in cateva scene, insa destul de important povestii. Mi-a placut si de Elizabeth Olsen, sora mai mica a gemenelor Olsen, iar tineretea ei a fost binevenita.

Insa nu totul este bine. Nu se ridica, totusi, la inaltimea filmelor Before Sunrise etc; unele subiecte sunt atinse doar superficial si anumite scene nu prea merg cu intregul.

Per total, eu zic ca e un film ce merita o vizionare.

P.S In timp ce am scris asta am ascultat soundtrackul superb al filmului plin de muzica clasica.:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s