Ce repede trec filmele: Ikiru (1952)

Ikiru de Akira Kurosawa cu Takashi Shimura.

Ikiru (To Live) este un film foarte bun si emotionant cu influente de la Tolstoi si Kafka. De la Tolstoi pentru ca Ikiru se aseamana cu povestea “Moartea lui Ivan Ilici” a scriitorului si cu Kafka pentru ca vedem cum oamenii sunt scufundati in birocratie si ordinea falsa pe care o da aceasta. Kurosawa ne arata ce inseamna viata prin prisma mortii protagonistului nostru, care de fapt el nu “traise” de vreo 30 de ani. El fusese “prizonierul” vietii lui si nu stia cum sa traiasca “autentic”. E chiar frumos si emotionant sa vezi cum batranelul asta incearca sa-si faca inteleasa viata, sa mai faca ceva cu timpul scurt care i-a ramas. i.t

Regia si cinematografia sunt superbe si Akira Kurosawa a fost un maestru al cinema-ului: cum lumina cade pe fetele personajelor, cum sunt aranjate scenele (cand el coboara scarile, iar sarbatorita le urca; in bar eroul nostru sta trist sub o scara sau atunci cand pianistul canta balada si toata lumea se opreste din dans, dar perdeaua din margele inca se legana si multe altele). Excelent.

Am avut o singura problema. Ultima parte mi s-a parut prea lunga si cam obositoare. Oricum ar fi, Ikiru merita o vizionare, cel putin, cu siguranta.

Right in the feels