Octo(u)ber films

Octombrie a fost o luna buna in materie de filme. A fost o combinatie de nou (filmele de la Cannes 2014) cu vechi si piperata cu putin horror. Aveti ce vedea, doar timp sa va faceti:)

1. Highly Recommended

Mulholland Dr (2001)

Mulholland Dr (2001)

The Red Baloon (1956) -Alber Lamorisse- Probabil unul dintre cele mai bune scurt-metraje realizate vreodata.

Mulholland Drive (2001) -David Lynch- Iubesc sa vad filme ca apoi sa le redescopar mult mai bune (maturitatea, cunostiintele de cinema ma ajuta sa descopar si sa redescopar elemente noi, sa pot aprecia opera la alt nivel). Am mai vazut doar Blue Velvet (pe care nu l-am gasit extraordinar) de la Lynch, insa sunt sigur ca Mulholland Drive este cea mai buna opera a lui. Asa o simt. Filmul se imbaiaza intr-o atmosfera ciudata, infricosatoare, extraordinar de bine fructificata de Lynch, iar Naomi Watts si Laura Herring joaca foarte bine. Desi poate fi vazut cam intortochiat, mie mi-a placut faptul ca a ales astfel sa-si construiasca filmul, mult mai interesant si apeleaza si la ideea de iluzie de care se  vorbeste in film.

Winter Sleep (2014) -Nury Bilge Ceylan- Filmul asta se simte ca un roman rusesc. Mare, complex, cu o actiune lenta si care studiaza natura umana. Cert este faptul ca asta este al treilea film pe care-l vad de-al lui Ceylan si este al treilea care intra la categoria de Highly Recommended. That’s something. Winter Sleep este o drama de camera cu trei personaje mari (Aydin, proprietarul unui hotel, sotia acestuia si sora lui), un studiu de personaj fascinant. As fi vrut mai multe cadre de exterior (foarte frumos locul actiunii) si este o leaca cam lung (3 ore si 19 min).

The Graduate (1967) -Mike Nichols- Atat de amuzant, atat de frumos regizat de Nichols. Nu ma asteptam. Auzisem de zeci de ori replica “Are you trying to seduce me Mrs. Robinson”, fara sa-l fi vazut vreodata pentru ca il tot ocoleam, insa ma bucur ca l-am vazut in sfarsit. Dustin Hoffman este excelent, scenariul este bun, iar unele scene compuse pe ecran sunt wow. Foarte bun.

Boyhood (2014) -Richard Linklater- Isi merita toate laudele primite de la critici pe la festivalele unde a fost prezentat. Este de-a dreptul un film frumos in care vedem, pur si simplu, cum un baiat se maturizeaza in fata ochilor nostri in aproape 3 ore. Cred ca e aproape imposibil ca Boyhood sa nu te duca cu gandul asupra propriei tale copilarii si asupra traseului tau in viata. Si asta este un testament asupra calitatii peliculei ce surprinde foarte bine multe momente din viata unui copil, unui baiat. Filmul nu este perfect si am simtit ca Patricia Arquette este un punct slab (personajul ei cam unidimensional si nici ea nu joaca prea bine), iar cateodata am observat, datorita naturii filmului, ca este fragmentat (unele discutii le-as fi vrut mai prelungite, mai aprofundate). Insa Boyhood este un film excelent, cu tranzitii foarte fine intre diferitele perioade surprinse, un film unic, ce-ti ofera o noua perspectiva asupra copilariei.

2. Recommended

King of Comedy (1982)

King of Comedy (1982)

The King of Comedy (1982) -Martin Scorsese- Un rol foarte interesant, atipic pentru Robert De Niro si ii iese foarte bine. Acesta intra in pielea lui Rupert Pupkin, un barbat decis sa fie urmatorul “King of Comedy”, un tip ciudatel ce viseaza cu ochii deschisi la faima. Dar pentru a-si atinge tinta, Rupert trebuie sa apeleze la tehnici neortodoxe. Funny, un Scorsese mai putin cunoscut, ce merita atentia noastra. Sarah Bernhard in rolul lui Masha e super enervanta si cred ca se chinuie prea mult in rolul respectiv. In rest, numai bine.

Shallow Grave (1994) -Danny Boyle- Banii nu aduc fericirea, ci multe probleme si paranoia, mai ales daca e vorba de niste bani furati. Asta se intampla cand trei prieteni gasesc o sacosa de bani in camera noului coleg de apartament, langa cadravrul acestuia. Decid sa pastreze banii si de acolo incep si problemele. Mi-a placut prospetimea, violenta nemascata a filmului. Shallow Grave reprezinta un debut bun pentru regizorul Danny Boyle.

The Bridge of River Kwai (1957) -David Lean- Mi-a placut filmul asta pentru ca este precum o mancare de cartofi. Iti da exact de ceea ce ai nevoie, insa sa nu te astepti sa se transforme intr-o lasagna (insert alta mancare). Un batalion englezesc este prizonier de razboi si este  ordonat sa construiasca un pod peste raul Kwai. Incepe o batalie de orgolii intre comandatul japonez si comandatul britanic (japonezul voia ca si ofiteri sa lucreze la pod, acestia fiind scutiti de la munca fizica de tratatul de la Geneva) , insa in final englezul se ataseaza de proiect si vrea sa faca o treaba trainica, ce va tine peste ani. Iar intre timp, o echipa speciala de militari este trimisa sa explodeze podul. You see were I’m going, right?

Down of the Planet of the Apes (2014) -Matt Reeves- Prima partea a filmului este foarte buna, cu o poveste simpla (vreo 8 ani au trecut de la evenimentele din primul film, primatele si-au facut o casa in padure, iar cei cativa oameni ramasi in oras au nevoie de electricitate de la bazinul care se afla, da, langa tabara primatelor. Acestea si-au creat o societate, in frunte cu Caesar, si sunt sceptice imprivinta oamenilor, pe buna dreptate). O prima parte ce cumuleaza tensiune (vezi neintelegerile dintre Caesar si Koba, primatele si oamenii etc) care se rasufla intr-un ultim showdown de la finalul filmului. Eu simt ca am primit ce voiam de la filmul asta, dar nu mai mult de atat.

A Most Wanted Man (2014) -Anton Corbijn- Ultimul rol jucat de Philip Seymor Hoffman and it’s a damn good one! Un spy thriller realist ce mi-a adus aminte de Tinker, Tailor, Soldier, Spy, care bifeaza toate punctele pentru un thriller de succes, surprinzator este, faptul ca are si unele momente lipsite de coerenta (de ce au actionat asa cand puteau face altceva etc). Filmul nu necesita o a doua vizionare, dar eu m-as uita din nou doar pt Hoffman.

Something Wild (1986) -Jonathan Demme- Asta este un film foarte fun, dar sa nu te astepti sa te surprinda cu prea multe. Jeff Daniels(Charles) e un tip conservator, familist care din cand in cand mai face si acte mici de rebeliune (nu plateste nota la restaurant), iar Melanie Grifitth (Lulu) este acel “something wild”, o femeie carismatica, sexy si putin cam nebuna. Si cei doi ajung sa treaca prin mai multe aventuri cu un final cam previzibil. Doar ca “Something Wild” iti ofera o calatorie placuta, fun, timp de aproape 120 de min, si pana la urma nu asta ne dorim?

Audieu to Language (2014) -Jean Luc Godard- Baiatul rebel al cinema-ului inca nu a obosit la cei 84 de ani ai lui si ne ofera primul film 3d realizat de acesta. Uau, ce “nebunie”. Dupa vizionare, o sa iesi din sala cu parerea ca “ce prajeala maxima” (dupa cum am auzit in sala) sau sa fii interesat si preocupat despre ceea ce ai vazut. Filmul nu are o structura narativa, ceea ce-l face mult mai greu de urmarit. Godard exploreaza mai multe idei despre limba, limbaj, comunicare, ce inseamna sa vezi cu adevarat si asa mai departe. Nu o sa pretind ca am inteles tot ce voia sa exprime francezul, pentru asta ar fi nevoie de mai multe vizionari, insa mi-a placut, si-l recomand pentru ca, cel putin, te asigur ca nu ai mai vazut asa ceva si nici nu o sa mai vezi.

Foxcatcher (2014)  -Benett Miller- Steve Carell, Mark Rufallo, Channing Tatum, da, toti trei au jucat impecabil si datorita lor filmul asta a mers atat de bine, iar Benett Miller se anunta un regizor bun (Capote, Moneyball). Daca ar fi avut si scene de razboi (se vorbeste despre patriotism etc) ar fi fost un Oscar bait si mai puternic . Chiar si asa, mi-a placut si m-a tinut atent la actiune.

Force Majeure/Turist (2014) -Ruben Ostlund- Ce se intampla atunci cand tatal unei familii se sperie in timpul unei avalanse controlate si fuge, fara sa-si protejeze sotia sau copii? Ei bine, filmul asta + multe discutii despre asta. Ce mi-a placut aici este faptul ca femeiea nu-l ataca direct (Cum ai putut sa fugi, bla bla), ci este putin mai pe ocolite, mai subtil. Iar toti cei care au trecut printr-o relatie mai lunga de un an o sa simtiti tensiunea din certurile lor, foarte bine realizata. In plus, Force Majeure avem parte de unele dintre cele mai frumoase imagini muntoase vazute de mine pe ecran. Super.

Maps To The Stars (2014) -David Cronenberg- Asta chiar nu ma asteptam sa-mi placa. Dupa Cosmopolis credeam ca si Maps to The Stars o sa fie la fel de anost. M-am inselat, chiar mi-a placut si vi-l recomand. Un film interesant, cu un aer ciudatel (in a good way), ce ne ofera niste interpretari de calitate (Juliane Moore, Mia Wasikowska) si care exploreaza lumea “intunecata” a Hollywood-ului.

Dans la Maison (2012) -Francois Ozon- Ce este o poveste? Si unde incepe fictiunea si se termina realitatea atunci cand un elev de liceu povesteste intr-o compunere cum si-a petrecut ziua alaturi de un coleg si cum i-a spionat parintii? Lui Ozon ii place sa se joace cu aceste delimitari, iar spre final este greu de zis ce s-a intamplat cu adevarat si ce-a fost doar imaginatie. Un film entertaining, usor voyoristic.

Mr. Turner (2014) -Mike Leigh- Ce mi-a placut aici este faptul ca nu ti se prezinta intreaga viata a pictorului William Turner, ci doar ultimii 25 de ani din viata. Asta e un avantaj pentru ca te lasa pe tine, spectatorul, sa descoperi acest personaj, modul cum se comporta si cum actioneaza iti dezvaluie personalitatea lui. Iar asta il lasa pe Timothy Spall sa straluceasca, interpretare pentru care a luat si premiul de la Cannes. Si inca o chestie meritorie a filmului este faptul ca are cateva cadre de parca ar fi fost desprinse din tablouri. Excelenta imagine.

3. Meh

Blue Ruin (2014)

Blue Ruin (2014)

The Thing (1982) -John Carpenter- Considerat un clasic al genului horror, acest film al lui John Carpenter nu m-a dat pe spate. Dar hai sa vedem aspectele pozitive mai intai: 1. Efectele speciale, costumele (sau cum vrei sa numesti acele monstruozitati) sunt extraordinare, chiar si acum, dupa mai bine de 30 de ani, filmul impresioneaza la acest capitol. 2. Kurt Russel, desi nu prea are ce lucra, de fapt toate personajele sunt abia schitate, joaca foarte bine. Si ca o paranteza as vrea sa spun ca mi-a placut foarte mult scena cu testarea sangelui, situatie tensionata bine gestionata de Carpenter. Problema cu “The Thing” este faptul ca nu tensioneaza spectatorul (cu exceptia scenei mentionate), nu m-a tinut in suspans, iar asta e o problema si, in plus, a avut multe chestii ilogice, de care nu o sa ma leg acum.

Alien (1979) -Ridley Scott-  Si acum tin minte momentele infricosatoare de la tv cand ma uitam la Alien sau Aliens, nici nu mai stiu care, cand eram mic. Mi-am zis sa revad Alien, daca tot e octombrie, sa simt din nou fiorii. Spre suprinderea mea, filmul asta m-a lasat cam rece. Creatura este superba, efectele decente, soundtrackul si atmosfera (imaginea) foarte bune, dar nu m-am speriat, nici macar nu am tresarit.  Imi aduceam aminte cum creatura asta parca era mai rapida, mai infricosatoare, si cateodata, actiunea sfideaza logica (alergarea pisicii, faptul ca negru decide sa se ia la tranta si nu-l arde dracu pe alien cu flamethrowerul, etc). Ai putea zice, Alien a influentat sf-ul si horrorul intr-un mod indubitabil si ai avea dreptate, dar cum alte filme clasice (vezi operele lui Bergman, Bresson, Fellini, Polanski etc) ma dau pe spate, acesta nici nu m-a miscat de pe scaun.

Blue Ruin (2014) -Jeremy Saulnier- O poveste simpla despre razbunare ce se lasa cu foarte mult sange. Interesanta abordarea, fara sa complice actiunea cu alte sub-ploturi sau povesti de morala, insa pana la urma ramane doar o relatare despre razbunare. Mi-a placut faptul ca poti simti albastrul strecurandu-se in fiecare cadru.

La Chambre Bleue (2014) -Mathieu Almaric- Un thriller politist care m-a tinut in suspans cam jumatate din film si al carui final m-a lasat putin cam confuz. Desfasurarea actiunii este facuta ca la carte (asemenea unui proces verbal), iar faptele se dezvaluie treptat pana spre climax. Problema e ca nu a reusit sa ma tina atent pe toata durata (desi are doar vreo 80 de min) , iar in acelasi timp am stat cu ochii pe ecran timp de 3 ore la Winter Sleep. De mentionat, modul cum Mathieu Almaric a regizat unele momente, in speciale scenele de iubire.

You Can Count on Me (2000) -Kenneth Lonergan-. This feels like a tv movie. Unul pe care-l prinzi intr-o zi de weekend tolanit pe canapea si-l vezi pentru ca altceva mai bun nu ai de facut. Povestea nu e foarte originala si probabil ca ai mai vazut-o explorata si in alte productii, dar interpretarea de calitate din partea lui Mark Ruffallo si a Laurei Liney au scapat filmul din ultima categorie.

4. Not Recommended (wasted time)

Essex Boys (2000) -Terry Winsor-  Foarte, foarte slab. Sa mai zic ca l-am gasit pe o lista cu 15 filme “british crime dramas” alaturi de Lock Stock and Two Barrels sau Sexy Beast. Nu merita aceasta alaturare. Totul e atat de mediocru in filmul asta, nu tu actiune faina, nu tu personaje memorabile, nu tu nimic.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

September films

Sa fie de la vreme sau nu, cert este ca am fost lenes si abia am incropit cateva propozitii la fiecare film. Asta si pentru ca las scrisul pe ultima suta de metri in loc sa scriu consistent de-a lungul lunii. Sper ca in octombrie sa ma descurc mai bine, pana atunci acestea sunt recomandarile mele in materie de filme.

La Dolce Vita (1960)

La Dolce Vita (1960)

1. Highly Recommended

Veronika Voss (1982) -Rainer Werner Fassbinder- De ceva timp l-am ocolit tot pe Fassbinder, fara un motiv anume, dar, in sfarist, am vazut un film al regizorului german. Si mi-a placut atat de mult. Fassbinder filmeaza in alb negru simplu, contrastat si exploreaza multe unghiuri interesante. Ca poveste, Veronika Voss este asemanatoare cu Sunset Blvd (este pomenit ca sursa de inspiratie pt filmul germanului) si daca ti-a placut clasicul american o sa apreciezi si aceasta frumusete germana.

La Dolce Vita (1960) -Federico Fellini- A doua vizionare m-a facut sa-l iubesc si mai mult. La Dolce Vita este o opera frumoasa, ce se intinde pe trei ore, dar care nu m-a plictisit deloc. La o privire superficiala ai putea spune ca filmul ne povesteste viata unor oameni bogati plictisiti in cautarea a ceva incitant, dar este mai mult de atat. Este o examinare profunda a singuratatii si Fellini arunca cateva “raspunsuri” in fata lui Marcello, insa nici unul nu este suficient. Religia, familia, celebritatea sau prietenii, toate astea ar putea fi o solutie pentru protagonistul nostru, dar fiecare data, pe rand, il dezamagesc. Iar finalul dulce-amar este atat de frumos.

No Country for Old Men (2007) -Fratii Coen- Si aici este vorba tot de o a doua vizionare. Acelasi efect, daca nu chiar mai profund, deoarece prima vizionare nu a avut un efect atat de puternic. In schimb, acum am fost dat pe spate. Filmul pune in lumina batalia dintre rau si bine, un rau de neinteles pentru serif, de care ii este frica, un rau interpretat extraordinar de Javier Bardem. Defapt, toti actorii au oferit interpretari de calitate, insa Bardem a fost cu un pas in fata. Acum ceva timp, ma intrebam pe blog daca Coenii imi plac, daca sunt buni, acum nu mai am niciun dubiu (s-au adunat filmele bune (Barton Fink, Fargo etc) in defavoarea celor mai slabute (Miller Crossing-considerat de multi unul din filmele cu gangsteri de referinta). Fratii Coen sunt niste maestri povestitori ai cinema-ului contemporan.

bscap0006

If…(1968)

2. Recommended

If…(1968) -Lindsay Anderson-Filmul a aparut intr-o perioada propice revolutiei (chiar cu cateva saptamani inainte ca studenti francezi sa se revolte). If…are tematica anarhia, revolta impotriva sistemului asupritor, iar actiunea are loc intr-o scoala conventionala din Anglia. Malcom McDowell a intrat in rolul de rebel parca pentru a-si desavarsi jocul in filmul lui Kubrick “A Clockwork Orange”, ce avea sa apara cativa ani mai tarziu. Chestia interesanta este faptul ca tot filmul sta sub semnul intrebarii (if..) si actiunea pare o joaca (se trage cu gloante, dar nu se vede sange, se impusca, insa nu stim daca au murit), ca si cum s-ar intreba, ce-ar fi daca….

Peeping Tom (1960) -Michael Powell-Pentru acest film, Powell ne face partas la ceea ce inseamna sa te afli in spatele camerei de filmat atunci cand Mark (protagonistul) filmeaza cum o prostituata se dezbraca apoi o ucide, iar mai  tarziu Mark filmeaza politisti care scot cadavrul de la locul crimei. Dupa scena asta deja te simti putin cam murdar pentru nu numai Mark este un “peeping tom”, un voyeur, ci si tu, spectatorul, cel care stai in intuneric si urmaresti cu curiozitate viata personajelor ce se desfasoara pe ecran.

The Butcher (1970) -Claude Chabrol-Acesta reprezinta primul film vazut de mine realizat de un alt membru al nou val al filmului francez, Chabrol, si am ramas placut impresionat. Nu are explozia lui Goddard sau finetea lui Truffaut, insa se pricepe la povestea cinematografica. The Butcher ne prezinta relatia dintre o profesoara si un, ati ghicit, un macelar. Acesta este un tip mai ciudat, iar atunci cand apare o serie de crime in oras, ea incepe sa-l banuiasca pe macelar. Chabrol se joaca cu ideea de reprezentare si faptul ca lucrurile nu sunt, intotdeauna, ceea ce par sa fie.

Night on Earth (1999) -Jim Jarmusch-Cinci orase, cinci taximetristi, cinci povesti de neuitat. Jarmusch m-a fermecat din nou cu aceste povesti spumoase, pline de umor si idei interesante. Mi-a placut atmosfera, mi-a placut scriitura, iar imaginile aduc la viata orasele adormite.

Smiles of a Summer Night (1955) -Ingmar Bergman- O comedie, da ati citit bine, despre adulter spumoasa cu multe replici taioase. Smiles of a summer night  este un film usurel, dragut, ce emana bucurie, un unicat marca Bergman, ce avea sa-i aduca libertatea de a regiza ce film voia pe viitor.

Edge of Tommorow (2014) -Doug Liman- Tom Cruise este din nou erou in plin actiune, iar de data asta nu-i iese rau de loc. Liman se pricepe sa dirijeze actiunea, iar toata treaba asta cu repetarea actiunii (aduce cu un joc video) nu e plictisitoare. Job well done, exceptand finalul de cacao.

Il Sorpasso (1962) -Dino Risi-Un film fun cu doua personaje interesante. Bruno este extrovertit, vorbeste mult, spune glume, expansiv si plin de sine, iar Roberto este timid, constiincios, ce-si vede de invatat. Intamplarea face ca cei doi sa se intalneasca si sa plece intr-o aventura de zile mari (un road trip adevarat). Fiecare moment petrecut alaturi de cei doi ne dezvaluie cate putin din personalitatea fiecaruia (mai ales ce-a lui Bruno) si este o placere sa-l vezi pe Vittorio Gassman (Bruno) la lucru. M-am distrat de minune. Daca nu credeti in recomandarea mea, sa stiti ca si Martin Scorsese l-a inclus intr-o lista de filme (foreign) de vazut.

Life Itself (2014) -Steve James- Nu cred ca am instrumentele generale (nu inca) de a judeca un documentar (nu cred ca am vazut mai mult de 5 pana acum), insa pot sa zic ca Life itself mi-a placut si-l recomand celor interesati de viata criticului de film, Roger Ebert. Life itself cred ca atinge punctele vitale necesare oricarui documentar (copilaria, primul job, caracterizarea personajului principal si in final moartea acestuia).

Snowpiercer (2014)

Snowpiercer (2014)

3. Meh

Master and Commander: The Far Side of The World (2003) -Peter Weir- M-am gandit ca daca tot am vazut Robin Hood (ala cu Russel Crowe), un  film slab, asta nu are cum sa fie mai prost. Nu este, dar nici foarte bun. Filmul asta se rezuma cel mai usor in felul urmator: doua barci se joaca, se alearga de-a lungul oceanului, ceva emotii si conflicte intre capitan si prietenul lui, doctorul, iar in final sunt victoriosi (oare cine?)

How To Train Your Dragon 2 (2014) -Dean Deblois-Putem sa ne punem de accord ca primul “How to train…” a fost un Pixar reusit. Asta nu chiar. Nu am mai ras asa de mult, nici actiunea nu a mai fost atat de interesanta, totul este foarte “sequely”. Filmul a bifat toate punctele  necesare pentru construirea unui sequel, ceea ce e ok (plictisitor), dar nu este incitant.

Snowpiercer (2014) -Bong Joon-ho- Cum ar fi daca toata lumea cum o stim noi acum ar incapea intr-un tren ce calatoreste in jurul lumii inghetate? Bong Joon-Ho ataca ideea asta si o face ok, dar problema nu este in premiza, ci in desfasurarea evenimentelor, in dezvoltarea personajelor. Mi-a placut de Tilda Swinton, dar Chris Evans a fost fara sare si piper.

Ronin (1998) -John Frankenheimer- Filmul asta l-am gasit intr-o lista cu filme interesante cu spioni. Not so much. Multe twisturi, dar cui ii pasa. Ronin nu face nimic sa te faca investit in poveste, in personajele pe care le vezi pe ecran. Ii lipseste sufletul si asta e un lucru foarte grav.

Caddyshack (1980) -Harold Ramis- Probabil ca l-am vazut pe la tv cand eram mai mic, insa mi-a fost readus in atentie de internet, de meme-uri si pentru ca nu-mi era somn intr-o noapte m-am gandit sa-l vad. E placut pentru o seara in care nu ai nimic de facut, unele gag-uri chiar sunt amuzante, altele mai putin (toata treaba cu goaferul nu am gasit-o deloc amuzanta- Bill Murray e super in schimb). Si mi-ar fi placut sa fi vazut mai mult Chevy Chase in filmul asta (nu credeam ca o sa zic asta vreodata).

22 Jump Street (2014)- Phil Lord, Chris Miller- Sa le mearga si a doua oara? Oarecum, n-am fost la fel de incantat precum alti critici. 22 jump are destule de multe glume rasuflate, dar per total e ok, insa nu mai bun ca primu. Filmul se autoironizeaza de foarte multe ori si o face bine (very good) si are un numar extraordinar de mare de referinte gay (funny at first but come on, got old quick). La modul cum s-a terminat nu credeam ca o sa existe si 23 jump street (dar se pare ca a fost confirmat!).

The Two Faces of January (2014) -Hosein Amini- Aproape not recommended daca nu erau Vigo Mortensen, Kristen Dunst (desi nu-mi place de ea, e o actrita buna) si Oscar Isaac si peisajele frumoase din Grecia. E aproape uimitor cum se poate rata un film cu asemenea actori. Povestea e cat se poate de dreapta si clara, fara ocolisuri, personjului lui Dunst e acolo, doar ca sa existe conflictul dintre Vigo si Oscar, in rest totul e un mare meh.

4. Not Recommended (wasted time)

AuGust Films

bscap0005

1. Highly Recommended

The Lady Eve (1941) -Preston Sturges- Filmul asta nu era pe radar, a venit neanuntat intr-o seara si bine a facut. Sturges a luat comediile “screwball” si le-a imprimant un dialog amuzant, naturalist ( a head of his time, cum se zice), iar Lady Eve face exact asta. O situatia serioasa (ea incearca sa-l fraiereasca pe el si sa-i ia banii, dar ea se indragosteste) e tratata cat se poate de amuzant (mai ales scena cu sarutul dintre Henry Fonda si Barbara Stanwyck cand calul neastamparat se tot baga in seama). Bun, amuzant, Barbara e seducatoare, iar Fonda joaca pe tantalaul foarte bine.

Nights of Cabiria (1957) -Federico Fellini- Cu Fellini sunt prudent. Nu m-am avantat in filmele lui (am vazut doar 8 si jumatate de 2 ori, Amarcord, La Dolce Vita, I Vitelloni si La Strada) poate pentru ca nu vreau sa le termin, sa stiu ca mai e ceva ce nu am vazut de la el sau poate mi-e frica sa nu ma dezamageasca. Uite ca a mai venit unu, cu sotia acestuia in rolul principal, Giulietta Masina, la fel de bun ca cele enumerate mai sus. E sarmant, amuzant, dulce, melancolic, trist, cu o licarile de speranta la sfarsit. Abia astept urmatoarea aventura in lumea lui Fellini.

Bullets over Broadway (1994) -Woody Allen- Ce-mi mai plac filmele bune facute de Woody. Comedie, drama, discutii despre arta si artist, nevroze, o piesa de teatru, un hitman cu talent la scris, o diva, o enervanta, un gras, o aventura si iubire. Excelent.

The Discreet Charm of the Bourgeoisie (1972) -Luis Bunuel- Asta este unul dintre filmele alea pe care le tot aman sa le vad de vreun an sau cam asa ceva. Ei bine, nu faceti aceeasi prostie ca mine si uitati-va la el cat mai repede. Bunuel surprinde cu momente amuzante, suprarealiste, diparitia “farmecului” burgheziei. Bunuel exploreaza natura existentei burgheziei si ce le rezerva viitorul burgheziei, ca tot. Personajele sunt superficiale, egoiste, corupte, dar exista si un farmec acolo datorita manerismelor, charisma acestora. Un film excelent.

Rosemary’s Baby (1968) -Roman Polansky- Si asta face parte tot din seria filmelor care zac cu zilele in watchlist. This was so much fun!Dupa Repulsion, Polanski imi dovedeste din nou ca e un maestru al genului, creeaza suspans cu usurinta si tine spectatorul in priza pana la final. Aici mi-a placut, in special, ambiguitatea a ceea ce se intampla, nu esti sigur de povestea lui Rosemary, dar nici nu te indoiesti ca are dreptate. O balanta pe care Polanski o pastreaza de-a lungul filmului. Excelent.

laurel

2. Recommended

Guardians of the Galaxy (2014) -James Gunn- Nu m-a prins niciodata febra asta cu super eroi, nici cand eram mic nu prea ma dadeam in vant (ma uitam la desene doar cu Batman, Justice League si putin Spider-Man si cam atat) asa ca atunci cand au inceput sa apara pe val filme precum Iron Man, Captain America sau Avengers nu am sarit de bucurie. But this was fun, lasand la o parte elementul cu super eroi, Guardians of the Galaxy e o actiune cu accente de comedie foarte bine facut, blockbusterul verii, cu siguranta. I enjoyed this one.

Don’t Look Now (1973) -Nicolas Roeg- Un film interesant pe care-l recomand interesati de horror/thriller cu influente de supranatural. Ceea ce reuseste extrem de bine Roeg este redarea atmosferei apasatoare de pe strazile Venetiei. Strazile inguste ale orasului sunt imbibate in mister, mai ales dupa aparitia celor doua doamne (unul dintre cele mai creepy cupluri aparute pe ecran). Roeg isi dovedeste maestria in construirea filmului si are cateva scene memorabile (scena de dragoste dintre protagonist si sotia acestuia sau finalul).

Harold and Maude (1971) -Hal Ashbey-  Se vede influenta lui Hal Ashbey asupra lui Wes Anderson si filmelor acestuia: muzica ce insoteste imaginile, felul cum incadreaza scenele si momentele comice. Acest film cred ca abordeaza un subiect mai grav, ceva ce nu stiu daca am vedea in opera lui Wes. Harold este un tip ciudatel, singuratic caruia ii place sa se joace de-a moartea (in prima scena Harold se spanzura si mama lui il cearta si-ii zice sa inceteze cu prostiile), iar Maude, o batranica, cu multa viata care o traieste fara sa respecte regulile societatii (“imprumuta” masini de la straini, se duce la inmormantari de placere, fuge de un politist etc) Singura problema pe care o am cu filmul de fata este faptul ca naratiunea pare mai degraba o serie de schite (ce abordeaza aceeasi tema, cu personaje recurente) si nu intruchipeaza un film.

Stray Dog (1949) -Akira Kurosawa- Acesta nu se numara printre filmele forte bune ale lui Kurosawa, dar nu este nici o poveste detectivista simpla, ci este ceva mai mult. Scenariul este o combinatie de noir si ancheta politista cu o batalie intre bine si rau (ce inseamna sa fi bun, dar rau?). Iar partea tehnica este impecabila cu multe momente interesante (in special dansul femeii cu rochia noua sau finalul): cadre lungi, editare rapida si unghiuri neobisnuite de filmare.

In a Lonely Place (1950) -Nicholas Ray- I was born when she kissed me. I died when she left me. I lived a few weeks while she loved me. Film Noir at it’s best cu un Bogart si Laurel Gray in mare forma. Regia este buna, dialogurile sunt excelente (in special schimbul de replici dintre Bogart si Gray). Ce mi-a placut aici este faptul ca marele deznodamant din naratiune nici macar nu conteaza, ci doar cum sunt afectate personajele de asta.

A Summer’s Tale (1996) -Eric Rohmer- Un tip singuratic se duce intr-o statiune la mare, sperand ca, sa zicem, iubita lui sa apara. Intre timp se intalneste cu Margot si petrec impreuna multe zile pline de plimbari si conversatii. Intre timp, in viata lui apare si Solene, dar vine si iubita lui, Lena si asa se gaseste fortat sa aleaga intre cele trei fete, total atipic pentru protagonist. Un film tihnit ce ofera o perspectiva interesanta asupra iubirii si prieteniei, cu multe conversatii memorabile.

Nigh Noon (1952) -Fred Zinnemann- Probabil primul film realizat care se desfasoara in timp real (actiunea coincide cu durata filmului), seriful are timp de o ora sa se pregateasca pentru venirea iminenta a unor bad guys, iar el trebuie sa-si indeplineasca datoria de serif, chiar daca era ultima lui zi in calitate asta, iar sotia lui il implora sa plece din oras . Metoda asta de a regiza ii da o anumita urgenta, o anumita fatalitate a peliculei. La suprafata este doar o batalie, insa High Noon reprezinta mai mult de atat.

The Deer Hunter (1978) -Michael Cimino- Vietnam, traume de razboi, adaptarea inapoi in societate. Suna cam fumat, nu? Am mai vazut astea intr-o duzina de filme, dar ceea ce face diferit Deer Hunter este faptul ca se axeaza doar pe o parte mica a conflictului (doar pe Mike si Nick). Mult mai bine asa decat o masa de oameni impersonala pentru care sa nu simt nimic. Putinele personaje pe care le intalnim pe ecran le cunoastem destul de bine (Cimino ne ofera o introducere de o ora, la un film de 3 ore), ii vedem la munca, la petrecere, la vanatoare. Robert de Niro si Christopher Walken sunt excelenti, iar Meryl Streep e superb de frumusica.

noah

3. Meh

The Parallax View (1974) -Allan J. Pakula- Ma asteptam la o investigatie jurnalistica precum cea din “All the Presidents Men”, dar nu, aici jurnalistul devine un erou clasic/detectiv. M-a cam plictisit toata treaba asta si probabil ca nici nu o sa-l tin minte la sfarsitul anului.

Diary of a Country Priest (1951) -Robert Bresson- Al doilea film de-al lui Bresson care nu mi-a mers la inima, in decurs de doua luni. Asta s-a dovedit prea religios pentru mine (Winter Light al lui Bergman urmareste cam acelasi fir narativ, dar a fost mai interesant, mai uman) si spre sfarsit devenisem chiar neinteresat ce se intampla cu protagonistul.

Hard Eight/Sydney (1996) -P.T. Anderson- Singurul film a lui Anderson pe care nu-l recomand. Nu pentru ca ar fi un film prost, ci deoarece povestea spune prea putin.  Philip Baker Hall da dovada de multa clasa cu acest rol si interpreteaza perfect rolul de asasin / tata. In rest, e cam fad.

Viola (2012) -Matias Pineiro- Un film cu actori frumusei, cu imagini frumoase, cu un Shakespeare adus in prezent cu piesa “Twelfth Night”. A inceput promitator, dar pe la jumatate filmul si-a schimbat directia spre un alt personaj ca apoi spre final sa revina la situatia initiala si cred ca asta a facut sa-i scada din intensitate. Mi-a placut, spre final, scena cu visul, totul a fost atat de subtil, incat aproape m-a pacalit.

The Amazing Spider-man 2 (2014) -Marc Webb- Am mai zis, Andrew Garfield si Emma Stone sunt super pentru seria Spiderman, restu’ not so much. Si nu inteleg boala asta de a indesa cat mai multi villans (3) intr-un singur film. Ramai, frate, la unu bun si gata. Electro e principalul rau aici, dar apar pentru 10 minute fiecare Green Goblin si Rhino. Whatever.

Noah (2014) -Darren Aronofsky- Aronosfky este unul dintre regizorii mei preferati si cred ca este unul dintre cei mai buni regizori contemporani (vezi Requiem for a Dream, The Fountain sau Black Swan), iar asta este singurul motiv pentru care m-am obosit sa downloadez si sa-i acord 2 ore lui Noah. Sigur, Aronofsky ii da o anumita aroma povestii clasice (vezi dezvoltarea lui Noah sau povestea din biblie spusa pe imagini de origine creationista cu big bang si dezvoltarea speciilor etc) si ne ofera cateva imagini frumoase, dar cam atat. Per total, Noah dezamageste, mai ales din prisma personajelor de carton.

Summer Hours (2008) -Olivier Assayas- Summer Hours imi promitea ca o sa vorbeasca despre amintiri si ce inseamna acestea pentru om, in schimb imi ofera o discutie despre obiectele de arta si ce inseamna acestea pentru om si daca ar trebui sa “traiasca” in casa unui om sau stea intr-o vitrina la un muzeu. Nu este un film prost, dar nici memorabil.

el topo

4. Not Recommended (wasted time)

El Topo* (1970) -Alejandro Jodorowsky- Filmul asta nu este aici pentru ca-l consider prost, ci pentru ca este singurul film pe care l-am vazu anul acesta fara sa-i dau o nota. Nu m-am incumetat sa-l notez deoarece cred ca ar fi nevoie de inca o vizionare. El Topo e ciudat, cu o poveste de western, la suprafata, dar care ne vorbeste despre spiritualitate, adevar si omenire. E un experiment interesant, care m-a prins cu ochii in ecran pana pe la jumatate, apoi m-a cam pierdut. Am simtit ca firul narativ isi pierde din putere ca sa lase loc unor imagini surrealiste si momente de filozofie. Pana la a doua vizionare, am de gand sa vad si un al doilea film de Jodorowski, anume Holy Mountain.

 

Best films of the 70′s

the-godfather-1

The New Hollywood, the American New Wave, un adevarat val de creatie artistica in cinema-ul din Statele Unite.Anii 70 au reprezentat o perioada propice pentru regizori ce ne-au dat unele dintre cele mai bune filme realizate vreodata. Desi pare ca am avea un castigator absolut (The Godfather), se pot intampla si surprize (de ex. pentru mine nu este filmul preferat al acestei decade, dar isi face aparitia in top, cu siguranta). Desi americanii si-au lasat amprenta pe cinema-ul anilor 70 si artisti europeni au scos filme bune: Bergman, Herzog, Bertolucci, Truffaut sau Tarkovsky.

Dupa cum v-am obisnuit, lista de 50 de filme din care trebuie sa alegeti doar 5! (rezultatele vor fi afisate peste 2 saptamani)

UPDATE:

Rezultate (din lipsa de voturi, despre care am mai vorbit, o sa ma opresc aici cu sondajele, iar pt anii 70 ma rezum doar la un top 3- din voturile voastre-)

1. A Clockwork Orange

2. The Godfather 1&2 / One Flew Over the Cuckoo’s Nest / Alien

3.  Taxi Driver / Annie Hall / Stalker / Autumn Sonata / Apocalypse Now

Preferatele mele ale anilor 70 sunt urmatoarele:

1.  Cries and Whispers si Autumn Sonata ale lui Bergman sunt perfecte!

2. The Conformist

3. Chinatown

4. The Godfather 1&2

5. Taxi Driver

6.  A Clockwork Orange 

7. One Flew Over the Cuckoo’s Nest

8.  Apocalypse Now

9. Annie Hall

10. Network

 

 

 

 

July-films-Recomandari

Ran

Ran (1984)

1. Highly Recommended

Ida (2014) -Pawel Pawlikowski- Am auzit numai lucruri bune despre filmul asta inainte sa-l vad. Nu am fost dezamagit si vi-l recomand si voua. O poveste simpla, emotionanta despre o fetita orfana ce a fost crescuta intr-o manastire de catre maicile de acolo. Inainte ca si ea sa devina calugarita, Ida trebuie sa-i faca o vizita singurei rude in viata, matusa acesteia. Apoi cele doua pleaca intr-o calatorie pentru a descoperii ce se intamplat cu parintii ei. Foarte frumos filmat, foarte bine conceput. De vazut

Ran (1984) -Akira Kurosawa- Adaptarea lui Kurosawa a operei Regele Lear a lui Shakespear. Actiunea se muta in Japonia medievala, iar cele trei fiice se transforma in fii. Hidetora, mare razboinic si conducator al unui regat mare, isi imparte imparatia celor 3 fii. Rezulta nemultumiri si totul genereaza intr-un razboi civil. Un film excelent despre razboi, cruzime, loialitate, batranete si karma. Desi este lung (2 ore si 40 de minute) nu m-am plictisit, chiar daca ma gandeam ca ar fi putut fi putin mai scurt (nu am reusit sa stabilesc exact ce ar fi trebuit taiat).

Angel Heart (1987) -Alan Parker- Un fel de Chinatown (poate si de asta mi-a placut asa de mult) cu accente de supranatural, cu o poveste bine inchegata si surprinzatoare. O poveste demna de cartile cu detectivi (din alea noir-hard boiled), cu destul de multe momente memorabile (I have a thing for chickens), cu o cinematografie excelenta, frumos iluminat si cu un Mickey Rourke in forma mare.

1973, THE LONG GOODBYE

The Long Goodbye (1973)

2. Recommended

A Streetcar named Desire (1951) -Elia Kazan-  Steellaaaa. Stellaaa. Striga Marlon Brando din toti rarunchi, cu tricoul rupt, implorand-o pe sotia lui sa se intoarca acasa. Oferindu-ne o monstra de actorie de calitate, iar astfel devenit un adevarat movie star. Scenariul, in sine, nu m-a pasionat prea tare, multe teme fiind abordate si alte productii ce au urmat, dar Brando a facut ca acest film sa merite fiecare minut scurs. Bruta simpla din piesa de teatru se transforma sub bagheta lui Marlon Brando, ramane aceeasi bruta, pe care vrei sa o urasti, dar actorul reuseste sa atraga si simpatia spectatorilor.

The Long Goodbye (1973) -Robert Altman-  Altman l-a luat pe Elliot Gould (pe care eu il stiam doar din Friends-tatal lui Monica si Ross) si l-a pus in pielea detectivului Philipe Marlow, personaj creat de romancierul Raymond Chandler. Si bine a facut. Gould e foarte cool, istet, fumeaza in continuu si este prins intr-un mister pe care trebuie sa-l dezvaluiasca. Povestea te duce de mana prin tot felul de complicatii pana la finalul foarte satisfacator.

Ernest & Celestine (2013). O animatie frantuzeasca foarte draguta, care chiar daca are o poveste/morala simpla e imposibil sa nu o placi. Am indragit-o imediat pe Celestine cu vocea ei frumoasa (voice-acting-ul original in franceza), iar ursul mare si somnoros e o sursa de amuzament. Nu este o chestie foarte complicata, dar e charming si-l recomand tuturor iubitorilor de animatii.

Beauty and the Beast (1946) -Jean Cocteau- Nu e animatia si nici remake-ul asta nou cu Vicent Cassel in rolul bestiei, ci e originalul lui Jean Cocteau. E fascinant cat de frumos este acest film. Are o cinematografie excelenta cu cadre impresionante, si efecte speciale superbe (a fost facut in 1946!). Povestea este aceeasi, nimic surprinzator, dar il recomand cu toata inima iubitorilor de cinema, de tehnica de film. Impresionant (repet, 1946!)

The Sun in a Net (1962) -Stefan Uher-  Al doilea film pe care-l vad, apartinand noului val de film cehoslovac ( the ear-vezi categoria meh), care mi-a placut mult mai mult decat primul. O examinare a iubirii juvenile, a inocentei si a copilariei. Fajolo si Bela sunt doi adolescenti ce se impotrivesc societatii si conventiile acesteia, dar totul este pentru a-si ascunde frica de a se maturiza, de viata de adult,  spuse in contextul unei eclipse de soare (ce avea loc o data la 120 de ani) si faptul ca Bela trebuie sa aiba grija de mama ei oarba (care mai tot timpul vrea sa vada, sa stie cum este peisajul, cum arata eclipsa).

Sweet Smell of Success (1957) -Alexander Mackendrick- Angry people being mean to each other. Povestea nu este foarte complexa, dar modul cum oamenii astia se intorc unul impotriva celuilalt este fascinant. Fiecare ar face ceva pentru a ajunge putin mai sus.

Saving Private Ryan (1999) -Steven Spielberg- Asta e genul ala de film care face sa-mi fie rusine de rasa umana. Serios. Cand vezi atat macel, atat de multa absurditate, e imposibil sa ramai indiferent. Spielberg se pricepe sa dirijeze actiunea de razboi si are un talent aparte sa arate suferinta soldatilor in transee si sa emotioneze spectatorul. A castigat destule premii Oscar (cel mai bun regizor, cea mai buna imagine plus alte 3) si ar fi meritat sa ia acasa premiul si pentru cel mai bun film (Shakespear in Love mi-a placut, dar nu merita marele premiu)

Brigitte-Bardot-Juliete-Hardy

…And God Created Woman (1956)

3. Meh

Neighbours (2014) -Nicholas Stoller-  Seth Rogen a inceput sa faca filme mai bune decat in anii trecuti, dar nu atat de bune. Neighbours are momentele lui amuzante, povestea nu formeaza cliseul perfect si-si face un loc al ei, dar nimic de speriat. Intr-o zi de weekend cand aveti chef de ceva usurel, de vara.

Modern Romance (1981) -Albert Brooks- Brooks incearca sa dea un nou spin asupra genului de rom-com, dar nu-i reuseste prea bine. El joaca si rolul principal, al unui editor de film care are o relatie tumultoasa cu prietena lui in care se tot despart si se impaca. Are cateva comice si surprinde bine anumite momente/scene dintr-o relatie, dintr-o iubire moderna. But it’s no Woody Allen.

A Man Escaped (1956) -Robert Bresson- Il respect enorm pe Bresson, dar filmul acesta nu m-a prins. Interesanta ideea si abordarea, cu incadrari frumoase, insa foarte incet.

Three Kings (1999) -David O. Russel- Se termina razboiul in Siria, iar 4 soldati vor sa plece acasa cu ceva mai mult decat medalii in piept si se decid sa jefuiasca unul dintre buncarele lui Saddam, plin cu aur. Clooney, Walhberg, Ice Cube si inca unu (cam neinteresant) gasesc bunckerul….and everything goes to shit in a matter of minutes. Critica asupra razboiului (de vreo 2-3 ori se intreaba militari de ce dracu se lupta in razboiul asta), exlozii, distractie, drama si putin patriotism. Mi-a placut dinamica filmului.

Rebecca (1940) -Alfred Hitchcock- Sorry, master Hitchcock, dar asta intra la meh. I didn’t feel this one, nici povestea nu m-a interesat prea mult, nici personajele, doar schimbarea narativa pe final m-a trezit din plictiseala in care eram.

The Ear (Ucho-1970) -Karel Kachyna- Aduce prea mult cu Who’s Afraid of Virginia Woolf ca sa nu fie comparat cu asta. Iar eu cred ca are de suferit in aceasta comparatie pentru ca filmul cu Elizabeth Taylor e superior din punctul asta de vedere. Dar Ucho vine si cu o parte de spionaj, ascultarea de telefoane, frica de tovarasi sefi, eliminarea din sistem etc.

…And God Created Woman (1956) -Roger Vadim- Doamne! Cat de frumoasa era Brigitte Bardot; sexy, frumoasa, copilaroasa, rasfatata si face ca filmul asta sa mearga doar datorita ei. Povestea e simpla si destul de insipida, dar merita o vizionare doar pentru focoasa frantuzoaica.

Hero (2002) -Yimou Zhang- Uau, filmul asta are imagini atat de frumoase, iar luptele sunt excelente. Mi-au placut extraordinar de mult scenele de actiune, parca desprinse din vis, cum plutesc eroii si cum se sugereaza violenta fara arata o dara de sange. Din punctul asta nu am ce sa-i reprosez. Numai ca accentele naratiunii sunt aplasate prost, la un moment dat, tot ce voiam sa vad era ce se intampla intre eroul nostru si rege (iar filmul intarzie asta, in mod deliberat si plictisitor).

At Middleton (2014) -Adam Rodgers- Seamana prea mult cu trilogia lui Linklater-Before- ca sa nu-i acord o sansa lui Middleton. Plimbarea de o zi, respectiv indragostirea, are loc la un campus de colegiu intre doi parinti care si-au adus odraslele sa viziteze. Andy Garcia nu prea mi-a placut, insa Vera Farmiga (draga de ea) e incantatoare si face un rol foarte bun. Are cateva momente dragute, dar ii lipseste profunzimea intalnita in filmele lui Linklater.

Mistaken_For_Strangers_Dogwoof_Documentary_800_533_85

Mistaken for Strangers (2013)

4. Not Recommended (waste of time)

Mistaken for Strangers (2013) -Tom Berninger- Nu mi-a placut deloc. Nu stiu la ce ma asteptam, dar sigur nu la asta. Adica documentarul asta e mai degraba despre cat de prost e fratele lui Matt Berninger (solistul The National), chiar regizorul, Tom. Acesta intra numai in belele din cauza idioteniei de care da dovada (sa fie un joc pt camera?). Foarte putine momente surprind atmosfera din jurul trupei si ce inseamna The National. Eu nu ti l-as recomanda nici macar daca esti fan. Sa-i auzim cu bine weekendul viitor, la Summer Well:)

Rezultate-Best films of the 80′s

noplay

Am ajuns la final si cu al treilea sondaj. O sa fiu sincer cu voi, toata treaba asta nu a iesit cum am sperat. Numarul utilizatorilor si cel al votantilor a scazut treptat atat de mult, inca devine irelevant ce fac eu aici. Eram constient atunci cand am inceput campania asta de sondare a filmelor pe decenii ca o sa-mi fie greu sa atrag cititori sa intre pe site si sa voteze. Insa aveam o speranta ca iubirea pentru film si curiozitatea cinefilului o sa-l determine sa dea un click ici pe colo. Asta nu e o critica asupra voastra cititorilor, ci mai degraba asupra mea, deoarece mi-am asumat ceva si nu am fost in stare sa indeplinesc acel lucru. M-am gandit sa opresc campania asta, dar pana la urma imi place sa caut filme, sa le sortez, sa ma uit in topuri, sa aflu ca nu stiu ce actor sau regizor a avut o perioada foarte buna in anii 70, 80 etc (yes, i’m weird like that). Asa ca o sa-mi continui incursiunea in lumea filmului pana in anii 30 si poate la un moment dat o sa renasc aceasta campanie cu mai mult succes.

Ce ati votat (pentru ca nu s-a facut o delimitare clara, m-am oprit la un top 3)

1. The Shining

2. Cinema Paradiso/Die Hard

3. Scarface/Full Metal Jacket/Nostalghia/ Terminator

 

Top 10-films of the 80′s-Florin :

1.Fanny and Alexander- versiunea lunga de tv

2. Wings of Desire

3. Crimes and Misdemeanors

4.The Shining/Full Metal Jacket 

5. L’argent  

6. The Purple Rose of Cairo 

7. A short film about Love

8. Once upon a Time in America

9. Raging Bull

10. Die Hard

 

Best films of the 80′s

star wars

Anii 80 au reprezentat o mixtura ciudata de filme. De la blockbusterele celebre (pe care le vedeam la tv- Terminator, Robocop, Star Wars), la filme ce au devenit cult si inca facem referinte la ele (Breakfast Club, Ferris Bueller’s Day of, Ghostbusters), dar si filme arthouse precum Nostalghia lui Tarkovski, Fanny and Alexander a lui Ingmar Bergman, L’argent a lui Robert Bresson sau Wings of Desire a lui Wim Wenders. Le avem pe toate si va astept la vot (aveti doua saptamani la dispozitie sa va ganditi la 5 favorite).

P.S initial credeam ca nu sunt atat de multe filme bune, dar m-am inselat. Nu a fost o perioada extraordinara din punct de vedere cinematografic, dar sunt cateva diamante si aici

P.P.S Se pare ca lui Charlie Sheen i-a mers bine in anii 80, e prezent in top cu numai putin de 3 filme!